Revista presei pentru familie

Comunicarea bună dă trăinicie relaţiei voastre

2011-05-31T09:29:00.004+03:00

Fie că sunteţi împreună de două luni sau de 30 de ani, comunicarea este cea care vă ajută să rămâneţi aproape. Aşadar, este important să vă împărtăşiţi sentimentele şi experienţele, astfel încât cuplul vostru să rămână solid.

Sentimentul de a fi îndrăgostit durează în general între 18 luni şi trei ani, spun psihologii. Cu toate acestea, studiile au demonstrat că dragostea poate rămâne vie şi în relaţiile de lungă durată, diferenţa fiind că anxietatea şi fiorii pe care îi resimt partenerii într-un cuplu nou format sunt înlocuiţi, după mai mulţi ani, de o stare de tandreţe şi de calm. Însă, pentru a ajunge aici, este necesar ca îndrăgostiţii să rămână conectaţi, în ciuda greutăţilor pe care, inevitabil, le întâmpină la un moment dat. Iată câteva trucuri pentru o comunicare armonioasă în cuplu.

Continuare: AICI

Criza, o piatră de încercare la temelia cuplului?

2011-03-16T09:10:00.003+02:00

Numărul divorţurilor nu este mai mare decât înainte de criza economică, deşi mulţi se aşteptau la un asemenea fenomen. Află ce poţi face pentru a nu lăsa banii să-ţi destrame relaţia.

O treime din cei 1.200 de americani căsătoriţi chestionaţi în cadrul unui sondaj intitulat sugestiv „Studiul privind generozitatea maritală" au declarat că relaţia le-a fost pusă la încercare de criza economică. Totuşi, potrivit sondajului, pentru aproape acelaşi procent de americani intervievaţi, recesiunea a avut efectul invers: le-a consolidat căsnicia.

Continuare: AICI

Acest rezultat vine în contradicţie cu ceea ce au „previzionat" specialiştii şi au sperat avocaţii specializaţi în divorţuri, şi anume că multe căsnicii se vor destrăma ca urmare a problemelor financiare cu care o mare parte din populaţia Globului se confruntă.

Cuvinte grele care le afectează dezvoltarea

2011-03-16T09:06:00.004+02:00

Puterea cuvintelor se vede foarte bine când le foloseşti eficient pentru a-i educa pe cei mici. Dar, în egală măsură, nervii şi neglijenţa le pot face periculoase. Şi, totuşi, nu există părinte fără greşeală.

Din neştiinţă sau din lipsă de control, unii părinţi ajung să-şi rănească propriii copii spunând cuvinte nepotrivite în contexte la fel de nepotrivite. Şi, cum copiii au încredere în vorbele părinţilor, impactul asupra lor este major, cu efecte asupra dezvoltării emoţionale, chiar dacă
părinţii tind să minimalizeze consecinţele pe care vorbele lor le au asupra copiiilor.

Continuare: AICI

Fii un bun părinte, pregăteşte-l pentru viaţă!

2011-02-08T12:13:00.003+02:00

Dovada cea mai mare de iubire a unui părinte faţă de copilul său este să-l pregătească pentru viaţă. Aşadar, fă în aşa fel încât, atunci când va veni momentul, copiii tăi să intre pe uşa maturităţii cu lecţiile făcute.

În primii ani de viaţă, protecţia şi grija faţă de copii sunt foarte importante. Dar, pe măsură ce cresc, cei mici trebuie încurajaţi să-şi exerseze independenţa faţă de părinţi. În acest fel reuşesc să înţeleagă mai uşor cum trebuie să se ferească de pericolele din lumea exterioară, dar şi cum să-şi folosească abilităţile, într-un mod creativ, pentru a obţine lucrurile pe care şi le doresc.

Continuare in ADEVARUL

Viaţa familială, sacrificată pentru job

2011-02-08T12:09:00.003+02:00

Peste 90% din angajaţii români au un program de lucru rigid, arată un studiu pe 2010 al Institutului Naţional de Statistică. Femeile, în mai mare măsură decât bărbaţii, lucrează cu program fix. În lipsa unor servicii publice de susţinere, ele trebuie să facă faţă şi jobului şi treburilor gospodăreşti.

Rigiditatea programului de lucru este caracteristica principală a organizării muncii pentru salariaţii din România, arată studiul "Reconcilierea vieţii de familie cu cea profesională" al Institutului Naţional de Statistică.

Continuare in ADEVARUL

Învaţă-l să îndrăgească lectura!

2010-09-03T07:30:00.004+03:00

Că lectura este esenţială pentru dezvoltarea intelectuală a copilului nu există dubiu. Problema este cum îl dezlipeşti de televizor şi de calculator pentru a-l determina să o îndrăgească. Nu dispera! Metode există. Trebuie doar să ai răbdare, timp şi câteva „tehnici”.

Ideal ar fi să-ţi înveţi copilul de la vârste foarte mici să iubească lectura, citindu-i seara poveşti. Chiar dacă este bebeluş şi nu înţelege încă sensul cuvintelor, va asocia lectura cu un moment de apropiere de părinţi şi cu mai multă atenţie primită din partea lor. În timp, lectura de seară va deveni tot mai captivantă.

Continuare in ADEVARUL

Cât de benefică este critica în cuplu

2010-09-02T14:46:00.004+03:00

Într-o relaţie stabilă, critica este inevitabilă. Iar dacă este făcută cu tact şi cu măsură, ea îi apropie pe cei doi, în loc să îi îndepărteze. Contează mult bunăvoinţa pe care o arată partenerii şi grija pentru sentimentele celuilalt.

Pentru majoritatea oamenilor, critica duce la conflicte, din păcate. Indiferent că vine din partea partenerului de viaţă, a colegilor de serviciu sau a părinţilor, cei mai mulţi dintre noi se simt răniţi atunci când sunt apostrofaţi. Cu toate acestea, dacă sunt „livrate" într-un mod pozitiv, criticile reprezintă una dintre cheile dezvoltării.

Continuare in ADEVARUL

Nu-ti uita copilul in fata televizorului

2010-09-01T10:15:00.003+03:00

Nu-ti uita copilul in fata televizorului. Efecte negative asupra evolutiei cognitive si a vietii sociale

Pana in 1989, televizorul la romani era in primul rand un obiect de mobilier, daca ne gandim la cele doua-trei ore de emisie zilnica. Pentru copii, desenele animate erau un rasfat de week-end si atat, daca nu prindeai televiziunea bulgara. In lumina descoperirilor facute de pediatrii americani, abordarea televiziunii in comunism pare sa fi fost involuntar corecta: copiii mici nu au ce cauta in fata televizorului. Ca parinte, sigur stii ca singura activitate prin care un copil poate fi linistit (a se citi imobilizat) pentru o perioada lunga de timp este privitul la televizor. "Il conving sa manance numai in fata televizorului / Se uita la desene si asa am si eu timp sa mai respir un pic / sa fac curatenie / sa fumez o tigara / sa gatesc / sa vorbesc la telefon" - sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de parinti, bunici sau bone. Cutia cu imagini este prezenta chiar si in gradinite, cu scop declarat de "calmare a copiilor inainte de somnul de pranz".

Continuare in HotNews.ro

Libertatea în cuplu,un bun necesar

2010-08-24T10:09:00.004+03:00

Într-o relaţie matură, partenerii trebuie să păstreze un echilibru între nevoia de apropiere de celălalt şi păstrarea propriei individualităţi. Atunci când între cei doi există încredere şi susţinere, acest lucru se întâmplă în mod natural.

Relaţiile în care unul dintre parteneri se „agaţă" de celălalt sunt nesigure, spun specialiştii. La modul ideal, fiecare dintre noi ar trebui să fim atât de împăcaţi cu noi înşine, atât de independenţi, încât alegerea partenerului să fie doar un mod de a ne face viaţa mai frumoasă.

Continuare in ADEVARUL

Iubire sau dependenţă? Ce vă ţine împreună?

2010-08-24T10:03:00.004+03:00

Cele mai multe persoane nu concep viaţa fără dragoste. Însă, în multe cupluri, iubirea este confundată cu dependenţa. Iată cum poţi face diferenţa între iubirea sănătoasă şi cea adictivă!

Relaţia de iubire sănătoasă este uşor de recunoscut, deoarece se caracterizează printr-o stare de armonie între parteneri. Atunci când iubeşti sănătos, nesiguranţa în ceea ce priveşte viitorul relaţiei dispare, ai încredere în tine şi în partener, iar stima de sine este ridicată.

Continuare in ADEVARUL

Ce câştiguri aduce un job de vară adolescentului?

2010-08-08T12:43:00.004+03:00

Un serviciu pentru perioada vacanţei nu mai este văzut de mult ca o modă occidentală în cazul tinerilor. Iar pentru un adolescent, este o experienţă necesară şi utilă.

În primăvara acestui an, adolescenţii americani au manifestat împotriva reducerii numărului de joburi de vară oferite în cadrul programelor dedicate tinerilor, sub efectul crizei. „Fără un astfel de job, tinerii ar fi pe străzi, făcând cine ştie ce, în loc să câştige bani", au declarat ei.

Dacă fiul sau fiica ta doreşte să se angajeze pe durata verii, nu poţi decât să te bucuri. În acest mod, nu doar că îşi va folosi timpul mai eficient, dar, în plus, îşi va testa abilităţile şi va învăţa ce înseamnă responsabilitatea muncii şi care este valoarea banilor. Chiar dacă simţi că informaţiile despre actuala piaţă a muncii te depăşesc, este bine să-i fii alături în încercarea de a găsi cel mai potrivit serviciu temporar. Continuare in Adevarul

Familia - "celulă" de criză: mama, tata şi un singur copil

2010-08-08T12:40:00.003+03:00

Statistica arată că familia optimă în România, din punct de vedere economic, implică un singur urmaş. Specialiştii atrag însă atenţia asupra dramei generaţiilor de "copii unici".

Sursa: SHUTTERSTOCK"Cele mai bune condiţii materiale de creştere şi dezvoltare a copilului există în gospodăriile cu un singur copil" - e ideea susţinută de cercetătorii Academiei Române. Cu alte cuvinte, un copil are cele mai mari şanse să ducă o viaţă bună, economic vorbind, dacă este singur la părinţi. Concluzia cercetătorilor vine în urma unor evaluări comparative, bazate pe statisticile privind bugetele familiilor din România. Continuare in Evenimentul Zilei

Depresia postnatală afectează ambii parteneri

2010-08-08T12:36:00.004+03:00

Aşa-numita depresie post-partum, care apare după naşterea bebeluşului, poate "lovi" mama în prima lună după naştere, dar şi tatăl, după 3-6 luni.

Sursa: ShutterstockSchimbările pe care le suportă o femeie devenită mamă, dar şi un tată cu noi responsabilităţi pot determina dezechilibre psiho afective, iar entuziasmul şi aşteptarea plină de bucurie a naşterii se pot transforma în confuzie, tristeţe sau anxietate.

"Schimbările emoţionale şi fizice, noile responsabilităţi, oboseala, grija sunt normale pentru această etapă, dar dacă persistă şi creasc în intensitate se pune problema instalării unei depresii postnatale (postpartum)", explică Keren Rosner, psiholog psihoterapeut la cabinetul Mentarex, din Capitală. Continuare in Evenimentul Zilei

Cât este bine să lăsăm de la noi în cuplu

2010-08-08T12:33:00.004+03:00

Ţi se întâmplă frecvent să faci compromisuri de dragul celui de lângă tine sau îţi susţii punctul de vedere până la capăt, orice-ar fi? Află în ce măsură este binevenit compromisul în relaţia de cuplu şi ce beneficii aduce.

Potrivit specialiştilor, compromisurile făcute în momentele potrivite au un rol important în viaţa de cuplu, deoarece aduc echilibru, indispensabil bunei funcţionări a unei relaţii. Ca regulă generală însă, înainte de a face un compromis, analizează în ce măsură punerea lui în practică te avantajează. Continuare AICI

Eşti un părinte prea sever? Iată riscurile!

2010-08-08T12:29:00.003+03:00

Vrei să ai copii care să respecte regulile? Ţine cont de faptul că disciplina nu este totul şi că, în egală măsură, o relaţie caldă cu cei mici contează pentru dezvoltarea lor ulterioară.

Auzim frecvent în jurul nostru, atunci când cei mici depăşesc măsura: „Dacă eu făceam aşa când eram mic, mă punea el tata la punct!". Dar specialiştii avertizează: prea multă severitate în educaţia celor mici le poate fura încrederea în sine şi îi poate transforma în copii inhibaţi, complexaţi sau cu tulburări de comportament. Continuare in ADEVARUL

Cum să te porţi ca să ai un copil echilibrat

2010-07-01T09:01:00.002+03:00

Severitatea poate naşte copii labili psihic, iar o atitudine hiperprotectivă inhibă personalitatea. Echilibrul celor mici vine din sănătatea psihică a părinţilor.

Sursa: ShutterstockDin dorinţa de a fi permanent în graţiile celui mic ori din convingerea oarbă că îl fac om prin severitate, părinţii ajung uneori să adopte comportamente extreme. Inhibă astfel dezvoltarea copiilor, îi timorează şi-i menţin într-o eternă vulnerabilitate.

Răsfăţul excesiv, hiperprotecţia, autoritatea exagerată, a gresivitatea ori atitudinea rece faţă de cel mic sunt comportamente nocive şi traumatizante. Ele sunt adoptate de părinţi pe care psihologii îi numesc frustraţi, anxioşi şi foarte puţin pregătiţi pentru rolul pe care şi l-au asumat.

Continuare in Evenimentul Zilei

Centre de consiliere pentru părinţi

2010-07-01T08:47:00.003+03:00

Organizaţia „Salvaţi Copiii” a inaugurat astăzi la Timişoara, Bucureşti, Iaşi, Târgu Mureş şi Suceava cinci centre de consiliere a părinţilor. Aici sunt aşteptaţi toţi acei adulţi care admit că au probleme de comunicare cu cei mici, indiferent că e vorba de bebeluşi sau adolescenţi.

Psihologi, pediatri, asistenţi sociali şi psihopedagogi îi vor învăţa ce trebuie să facă dacă copiii lor nu dorm bine noaptea, dacă sunt hiperchinetici sau apatici, cum să se joace cu ei sau cum să le mulţumească pentru că se joacă, cuminţi, în spaţiile special amenajate din parcuri.

„La şcoală, învăţăm multe, dar nu şi cum să fim buni părinţi. Adesea, părinţii se lovesc de un zid atunci când survin anumite probleme în relaţia cu copii lor, atunci când nu mai ştiu ce să facă pentru a comunica. Principalele servicii oferite părinţilor şi copiilor vor include consiliere, ateliere practice cu părinţi şi copii pe diverse teme care ţin de viaţa în familie, precum şi activităţi educaţionale desfăşurate în şcoli”, explică dr. Mihai Gafencu, vicepreşedintele „Salvaţi Copiii” România.

Program finanţat de ţări europene

Prin intermediul acestui program, adulţii vor învăţa cum să înţeleagă nevoile celor mici, în funcţie de etapa de dezvoltare a acestora, cum să comunice cel mai eficient cu ei, cum să găsească cele mai bune răspunsuri la probleme de tipul agresivitate, refuz şcolar, crize de furie, lipsă de cooperare sau anxietate.

Nu în ultimul rând, consiliaţi de specialişti, părinţii vor deprinde dezvoltarea unei relaţii cu copilul bazată pe încredere reciprocă şi cunoaştere. Dar şi cum să păstreze un echilibru între carieră şi viaţa de familie.

Centrele de consiliere a părinţilor au fost create prin proiectul „Părinţi competenţi, copii sănătoşi - Dezvoltare de servicii de parenting în Romania” şi beneficiază de susţinerea financiară a Islandei, Liechtensteinului şi Norvegiei.

Sursa: Evenimentul Zilei

Educaţia copiilor depinde şi de numărul cărţilor din bibliotecă

2010-06-21T11:05:00.002+03:00

Un sociolog american afirmă că una dintre cheile succesului pentru copii este reprezentată de cărţi. O bibliotecă bogată are acelaşi efect asupra dezvoltării cognitive a copilului ca şi părinţii cu educaţie universitară, consideră specialistul.

Mariah Evens, de la Universitatea din Nevada,este de părere că biblioteca din casa părintească este mai valoroasă şi mai importantă în determinarea nivelului educaţional al unui copil decât originea sau statutul economic al familiei.

"Rezultatele cercetării noastre indică faptul că biblioteca familiei este cel mai puţin costisitor mod de a-i ajuta pe copii să reuşească în viaţă", a spus Evans într-o declaraţie citată de AFP.

Sociologii americani au condus un studiu care s-a desfăşurat pe parcursul a 20 de ani şi în cadrul căruia au fost analizate peste 70.000 de cazuri din 27 de ţări. Rezultatele cercetării au fost publicate în revista "Research in Social Stratification and Mobility" şi au demonstrat că a fi crescut într-o casă cu o bibliotecă de 500 de cărţi are un efect la fel de mare asupra educaţiei copilului ca şi atunci când acesta ar fi avut părinţi cu educaţie universitară.

Astfel, specialiştii consideră că biblioteca familială şi educaţia părinţilor reprezintă un imbold care asigură o dezvoltare cognitivă a copilului mai avansată cu aproximativ trei ani decât în cazul în care copilul trăieşte într-o casă fără cărţi sau ai cărui părinţi au studii medii.

"Existenţa chiar şi a 20 de cărţi în casă poate fi un stimulent educaţional. Iar, cu cât numărul volumelor creşte, cu atât beneficiile sunt mai mari", încheie autorii studiului.

Sursa: Evenimentul Zilei

Şi copiii fac depresii

2010-06-21T10:47:00.003+03:00

Boala ori moartea unui membru al familiei, divorţul părinţilor sau chiar evenimente cum ar fi schimbarea locuinţei îi pot arunca pe cei mici în „butoiul cu melancolie”.

Deşi afectează în special tinerii şi adulţii, depresia poate apărea şi la copii, încă din primele luni de viaţă. Un bebeluş îndepărtat de mamă pentru o perioadă îndelungată poate intra într-o stare de letargie similară celei cauzate de o boală gravă. Un copil de 2-4 ani poate manifesta, în perioadele depresive, agresivitate şi mânie greu de stăpânit.

Aceste comportamente indică mai mult decât o simplă tristeţe şi nu apar din senin, ci sunt efecte ale unui eveniment care îl destabilizează pe cel mic: decesul unei persoane dragi, abuzul fizic sau cel emoţional, divorţul părinţilor, schimbarea casei sau a şcolii.

Continuare in Evenimentul Zilei

Abuzul asupra copiilor confirmă eşecul părinţilor

2010-06-21T10:40:00.003+03:00

Numărul minorilor abuzaţi în familie s-a triplat faţă de 2005. Autorităţile, dar şi specialiştii atrag atenţia asupra „dramei” care ameninţă generaţiile viitoare.

Fenomenul abuzului copiilor în familie înregistrează creşteri an de an, începând din 2005. Aşa arată o analiză a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului (ANPFDC), potrivit căreia, „din totalul victimelor violenţei în familie, procentul minorilor s-a dublat în perioada 2005-2008”, ajungând să se tripleze aproape, în 2009.

Astfel, dacă în 2005 peste 15% dintre victimele violenţei în familie erau minori, în 2006 procentul acestora ajungea la aproape 25%, în 2007 la peste 30%, pentru ca în 2008 să depăşească 31% din totalul cazurilor raportate.
Continuare in Evenimentul Zilei

Aşa îl ţii departe de vicii!

2010-06-21T10:20:00.004+03:00

Cele mai noi date statistice disponibile în România cu privire la viciile adolescenţilor se referă la fumat şi datează din octombrie 2009, când a fost realizat studiul „Impactul pictogramelor de pe pachetele de ţigări asupra adolescenţilor din România".

Respectivul studiu a indicat faptul că 6% din adolescenţii cu vârste între 14 şi 18 ani au încercat cel puţin o dată să fumeze, iar 24% din ei fumau la momentul realizării studiului. De asemenea, studiul a relevat faptul că principalul motiv pentru care adolescenţii români se apucă de fumat este acela că îşi doresc să pară „mai importanţi".

Continuare in Adevarul

Cum înţeleg copiii iubirea

2010-06-21T10:17:00.003+03:00

Fiecare copil are un fel special de a percepe iubirea. De aceea, pentru a-l face să se simtă iubit, părintele trebuie să înveţe să vorbească în limbajul unic de iubire al copilului. Astfel, cel mic va fi mai receptiv la sfaturile mamei şi ale tatălui său, în toate privinţele.

Există cinci moduri în care copiii înţeleg şi exprimă iubirea, explică Titus Daniel Toma şi Victoria Barbu în cartea „Fundamente ale psihosociologiei educaţiei şi reeducării". Acestea sunt: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile şi serviciile.

Continuare in Adevarul

Lucruri pe care le face un bun părinte

2010-06-21T10:12:00.004+03:00

Te întrebi adesea dacă modul în care îţi creşti copilul este cel corect? Iată cele mai bune sfaturi adunate de la specialişti, care te pot ajuta să fii un părinte de nota 10.

Creşterea unui copil este o responsabilitate foarte mare, iar mulţi părinţi se simt copleşiţi de acest rol, deoarece nu ştiu dacă deciziile pe care le iau sunt cele mai bune. Prin urmare, unii dintre ei devin fie prea exigenţi, fie prea indulgenţi. Potrivit psihologilor, în astfel de situatii ar trebui căutată o cale de mijloc.

Mai exact, între tine si copilul tău ar trebui să existe o relatie bazată pe prietenie, dar, totodată, el trebuie să înţeleagă că tu eşti adultul şi că este responsabilitatea ta să-i porţi de grijă până când va deveni, la rândul lui, adult. În plus, atunci când ai o relaţie bună cu copilul tău, comunici mai bine si îţi este mult mai uşor să îl întelegi. O astfel de atitudine în relaţia dintre voi vă va scuti pe viitor de eventuale neplăceri cauzate de lipsa lui de experienţă. De asemenea, copilului îi va fi mult mai uşor să-şi exprime punctul de vedere.

Continuare in Adevarul

Prima lui tabără. Cum îl pregăteşti?

2010-06-21T10:08:00.003+03:00

Vrei tot ce e mai bun pentru copilul tău, iar gândul că va fi departe de tine te nelinişteşte. Nu poţi decât să fii prevăzătoare şi să te asiguri că faci din această experienţă una plăcută.

Este normal să ai emoţii atunci când copilul tău pleacă în prima lui tabără, mai ales dacă este încă mic, în clasele primare. Evident că îţi faci mai multe griji decât el, iar odată ce trenul, autocarul sau avionul s-au pus în mişcare, vei rămâne singura emoţionată, pentru că micuţul va fi acaparat de colegii lui.

Taberele sunt utile pentru copil, pentru că îl învaţă, pe de o parte, să se descurce singur şi să devină mai sigur pe el, iar pe de alta să socializeze şi să se integreze mai bine în grup. În plus, va vedea locuri noi şi va putea participa la activităţi sportive şi de creativitate, într-un cadru relaxat, dar organizat. Asigură-te că ştii ce îl aşteaptă în tabără!

Continuare in Adevarul

Taţii vor un nou rol în familie

2010-06-21T10:02:00.004+03:00

Bărbaţii care devin taţi pentru prima dată au alte priorităţi decât au avut părinţii lor: ei nu mai vor să fie doar cei care aduc banii în casă, ci să se implice în creşterea şi educarea copilului, arată un studiu realizat de Boston College.

Cercetătorii care au stat de vorbă cu cei 33 de taţi incluşi în studiu au constatat că bărbaţii nu mai sunt dispuşi să piardă momente importante din viaţa copiilor din cauza serviciului.

Studiul, citat de Reuters, a fost realizat pe parcursul unui an de cercetători de la Boston College împreună cu profesorul Jamie Ladge, de la Universitatea Northeastern, al cărui studiu din 2007 despre mamele care se întorc la serviciu a inspirat cercetarea despre condiţia tatălui. În prezent, femeile reprezintă 50% din forţa de muncă a Americii, iar schimbarea dinamicii la locul de muncă influenţează comportamentul bărbaţilor care devin taţi.

Tinerii redefinesc noţiunile de succes şi fericire, explică Brad Harrington, directorul centrului care a sponsorizat studiul. O carieră solidă nu mai este singurul factor important.

Cei intervievaţi pentru studiu au spus că majoritatea managerilor au fost înţelegători când şi-au adaptat programul în funcţie de cel de acasă. De asemenea, tinerii au observat că „au crescut" în ochii colegilor după ce au devenit părinţi. O problemă rămâne însă adaptarea programului la cel al soţiilor, şi ele cu serviciu şi ambiţii în carieră.

Sursa: Adevarul

Câţi bani de buzunar îi dai copilului?

2010-05-10T11:14:00.002+03:00

Copilul tău a ajuns la vârsta la care are nevoie de bani de buzunar? Înseamnă că trebuie să-l înveţi cum să gestioneze eficient suma pe care o primeşte, oricât de mică ar fi ea.
Potrivit psihologilor, copilul ar trebui să primească primii bani de buzunar atunci când intră la şcoală. Aceasta deoarece atunci începe să înveţe să socotească şi poate să ţină singur evidenţa banilor pe care îi primeşte. În plus, prin deţinerea unei sume de bani, oricât de mici, copilul va învăţa să devină responsabil.

Continuare in ADEVARUL

Crizele adolescenţei, probe şi pentru părinţi

2010-05-10T11:08:00.003+03:00

„Arăt îngrozitor!“, „ Nimeni nu mă înţelege!“ Sunt doar două dintre nemulţumirile adolescenţilor. Dacă îţi mai aminteşti cât de neadaptat te simţeai şi tu la această vârstă, nu ar trebui să-ţi fie greu să te pui în pielea copilului tău.

Ştiai că la 14 ani ne asumăm cele mai multe riscuri? Conform specialiştilor, adolescenţii de 14 ani se implică în situaţii cu grad mare de risc mai mult decât adulţii. Explicaţia este că, din lipsă de experienţă, iau decizii pripite. De aceea, pentru a-ţi ajuta adolescentul să treacă fără riscuri peste această perioadă este bine să-l asiguri de disponibilitatea ta de a sta de vorbă cu el oricând, indiferent că este vorba despre transformări fizice, despre viaţa sexuală sau despre trăirile sale.

Continuare AICI

Diplomaţia, secretul cuplului fără conflicte

2010-05-10T11:06:00.004+03:00

Certurile pe care le generează viziunile diferite asupra unui anumit subiect îţi pot strica ziua sau, mai rău, pe termen lung, îţi pot eroda relaţia. Dar ţine de tine să previi conflictele abordând subiectele delicate cu diplomaţie.

Poate că eşti o fire dintr-o bucată şi preferi să spui lucrurilor pe nume. Dar sunt momente în care, rostite abrupt, cu ton de ultimatum sau de adevăr absolut, vorbele tale nu sunt o soluţie pentru probleme, ci un motiv în plus de nervi şi dezbinare. Sigur că este mai greu să te controlezi şi să acţionezi raţional când situaţia pare să scape de sub control. Însă o astfel de abordare îţi va aduce doar avantaje.

Continuare AICI

Copilul meu este violent. Ce-i de făcut?

2010-05-10T11:03:00.005+03:00

Ai fost şocat să afli că băiatul tău îşi sâcâie şi îşi loveşte colegii şi ai intrat în pământ de ruşine când educatoarea ţi-a făcut observaţie pentru comportamentul lui. Află în continuare ce poţi face pentru a-l ajuta să scape de proastele obiceiuri.

Nu ţi-ai „altoit" niciodată copilul, nu ai avut un comportament agresiv de faţă cu el, nu i-ai permis să se uite la emisiuni neadecvate vârstei lui, dar nu îţi explici de ce i-a dat o palmă colegului, de ce şi-a tras colega de codiţe sau i-a mâzgălit caietul. Psihologii au încercat, de-a lungul timpului, să răspundă la această întrebare.

Continuare AICI

Cum îi afectează pe copii «minciunelele» părinţilor

2010-05-10T11:01:00.002+03:00

Dacă obişnuieşti să-ţi păcăleşti copilul şi să eviţi explicaţiile reale, află că ceea ce pare a fi o soluţie rapidă de a rezolva o problemă de moment poate lăsa urme de durată.

„Dacă nu eşti cuminte, te mănâncă Bau-Bau!" Mai există vreun părinte care foloseşte această metodă de cuminţire a copilului? Un studiu britanic realizat la sfârşitul anului 2009 arată că 80 la sută din părinţi îşi mint la un moment dat copiii, printre ei numărându-se şi acei părinţi care îşi sfătuiesc micuţii să spună întotdeauna adevărul. Este foarte probabil că res-tul de 20 la sută uită minciunile nevinovate pe care le folosesc, uneori, în relaţia cu cei mici.
Continuare AICI

Cum îl faci pe copil să te asculte

2010-05-10T10:57:00.003+03:00

Uneori face scene în magazine când nu vrei să îi cumperi ceva, alteori nu mai vrea să plece din faţa televizorului, iar lista poate continua. Îţi sună cunoscut? Dacă da, hai să vedem ce se poate face pentru ca năzdrăvanul să te asculte.

Este perfect normal ca un copil să fie jucăuş, să exploreze cât mai mult şi să-şi dorească să facă unele lucruri pe care nu ar trebui să le facă.

taguricopil cumintenie Mai ales când sunt mici, copiilor le sunt satisfăcute toate capriciile şi, pentru că sunt mai şireţi decât s-ar crede, micuţii profită din plin de acest lucru. Iar dacă părinţii îi răsfaţă peste măsură şi nu le stabilesc anumite limite, atunci sunt toate şansele ca micuţii să fie neascultători şi mai târziu.

Continuare AICI

Nu lăsaţi socrii să vă distrugă relaţia!

2010-05-10T10:55:00.003+03:00

Socrii pot deveni coşmarul unui cuplu, dar există suficiente metode prin care puteţi să le corectaţi excesele. Totul este ca, atunci când este necesar, să colaboraţi pentru a vă proteja relaţia de intruziunea socrilor.

Toate cuplurile au nevoie de reguli proprii de funcţionare. Orice intruziune vine din partea altor persoane, chiar şi apropiate, cum sunt părinţii sau fraţii, vă pot strica, în anumite momente, echilibrul.

Continuare in ADEVARUL

5 lucruri pe care trebuie să le ştie orice părinte

2010-05-10T10:50:00.002+03:00

Nu există o reţetă magică pentru a rezolva problemele care apar în viaţa copilului. Însă sunt câteva secrete care netezesc calea către o dezvoltare armonioasă şi către o legătură mai strânsă între voi.

Creşterea copilului este o combinaţie de distracţie şi de multă muncă. Probabil şi tu, ca orice alt părinte, eşti măcinat de frământări legate de evoluţia lui. Vrei să-l ştii mereu în siguranţă, să fie sănătos, să devină o persoană cinstită şi să realizeze ceva în viaţă. Însă pentru a te asigura că micuţul va avea toate acestea, tu eşti cel care trebuie să-l ghideze şi să-i ofere un start bun în viaţă.

Continuare in ADEVARUL

Soluţii pentru a supravieţui crizei în cuplu

2010-02-06T12:50:00.004+02:00

La fel ca un organism viu, relaţia de cuplu este într-o continuă dezvoltare şi schimbare. Însă, în timp ce unele cupluri întâmpină o perioadă de declin, după care pier, altele sunt întărite de aşa-zisele momente de criză şi reuşesc să reziste în timp.

Principala condiţie pentru ca relaţia să reziste chiar şi după o criză majoră, cum este cea generată de infidelitate sau de o ceartă serioasă, este ca sentimentele dintre cei doi să fie puternice.

Alte două condiţii importante sunt ca partenerii să lase deoparte orgoliile şi să-şi dorească să treacă peste momentele dificile împreună. Uşor de zis, dar destul de greu de pus în practică.

Continare in ADEVARUL

Ordinea se deprinde din copilărie

2010-02-06T12:44:00.002+02:00

Ordinea şi organizarea pot fi însuşite la orice vârstă, dar cel mai bun antrenament începe în copilărie, sub influenţa părinţilor.Află cât de uşor poate fi !

Dezordinea în casă şi pe birou înseamnă creativitate, program de lucru încărcat sau lene? Un răspuns universal valabil nu există, dar, în multe cazuri, de vină sunt deprinderile greşite din copilărie. Dobândirea calităţii de a fi ordonat va influenţa în mod pozitiv dezvoltarea mentală a copilului.

Copiii îşi imită părinţii

Cu siguranţă ştiţi cât de importantă este puterea exemplului. De aceea, aveţi grijă ca deprinderile copilului să fie influenţate de obiceiurile voastre. Dacă voi nu sunteţi ordonaţi, sfaturile nu fac decât să-l încurce pe cel mic.

Continuare in ADEVARUL

Nu lăsa televizorul să-ţi educe copilul!

2010-02-06T12:39:00.003+02:00

Deşi unele programe TV sunt educative şi antrenante, copiii, fie ei preşcolari, fie ei adolescenţi, se pot lăsa influenţaţi de anumite mesaje negative transmise în cadrul unor emisiuni sau reclame.

Programul strict îl fereşte de pericole

Studii realizate în SUA au demonstrat că expunerea zilnică la violenţa prezentată la televizor poate face copilul mai agresiv şi mai puţin sensibil la emoţiile reale.

De asemenea, copiii pot urmări programe care prezintă obiceiuri nesănătoase sau utilizarea drogurilor sociale, precum ţigările sau alcoolul, şi le pot considera drept modele. Aceştia sunt uşor influenţabili şi vor prelua mesajul ca fiind pozitiv. Şi reclamele sunt periculoase, deoarece prezintă de cele mai multe ori alimente nesănătoase.

Pentru a putea supraveghea informaţiile la care se expune copilul ar fi bine să stabileşti pentru copil un set de reguli: între ce ore are voie să stea în faţa televizorului, care este limita maximă admisă de timp petrecut la televizor şi care sunt programele permise. Cel mai bine este să alcătuieşti un program de privit la televizor în familie şi să-i explici copilului informaţiile pe care le-ar putea percepe greşit.

Continuare in ADEVARUL

În doi, depăşiţi mai uşor eşecurile

2010-02-06T12:33:00.004+02:00

Dacă simţi că partenerul tău este prea afectat de o nereuşită, este timpul să intervii. Poate fi unul dintre acele momente în care, cu ajutorul tău, acesta îşi va regăsi mai uşor încrederea în sine şi lucrurile vor reveni, mai rapid, la normal.

Poate că eşti printre aceia care se implică afectiv sau care chiar contribuie în mod concret la proiectele celuilalt. În acest caz, când partenerul tău are o nereuşită, resimţi eşecul respectiv ca pe unul personal. Indiferent de natura sa, profesional, social sau personal, primul pas pe care trebuie să-l faceţi este să discutaţi despre stările care vă încearcă şi despre variantele de remediere a situaţiei.

Continuare in ADEVARUL

Viaţa cu un soţ bătăuş

2010-01-05T13:20:00.004+02:00

SINDROMUL STOCKHOLM. Femeile care se întorc la bărbaţii ce le bat se autoînvinovăţesc.

Dragostea e oarbă, mai ales când ochii îţi sunt umflaţi şi vineţi de la bătăile repetate încasate de la partenerul de viaţă. De pen denţa emoţională de soţul agre sor, numită şi sindromul Stockholm, le împinge pe multe femei să rămână până la bătrâneţe într-o căsnicie în care perioadele de violenţă alternează cu cele de acalmie.

Paradoxal, victimele sunt cele care se întreabă cu ce greşesc şi cum se pot îndrepta, în timp ce călăii împrăştie acuze şi caută vi no vaţi oriunde altundeva, dar nu în propria persoană.

Scenariul, se pare, cu mici variaţii, este acelaşi: violenţa verbală este urmată de una fizică, moderată, iar ulterior de bătăi crunte. Apoi se instalează liniştea, când agresorul îşi copleşeşte victima cu vorbe frumoase şi promisiuni, care îi întăresc femeii dependenţa şi speranţa. Nu după mult timp, însă, lucrurile o iau de la capăt.

Continuare in Evenimentul Zilei

Depresia, pericolul de după naştere

2010-01-05T13:14:00.004+02:00

Ai născut de puţin timp şi eşti în postura de tânără mămică. Cei din jur se aşteaptă să fii numai un zâmbet.

În schimb, tu eşti într-o stare continuă de stres: copilul plânge, iar tu nu ştii de ce, trebuie să faci tot felul de lucruri pe care nu le-ai mai făcut până acum, simţi că întreaga ta viaţă a luat un curs cu totul nou, iar tu trebuie să te adaptezi din mers. Eşti tristă, tensionată şi nici măcar relaţia cu partenerul nu mai este tocmai roz.

Medicii şi psihologii numesc toate aceste manifestări şi trăiri drept depresie post-partum sau depresie postnatală. Statisticile arată că 8 din 10 mame se simt triste după naştere, iar una din nouă femei ajunge să sufere de depresie post-partum. Cifra reprezintă aproximativ 10-15 procente din tinerele mame.
Continuare in Evenimentul Zilei

Cearta părinţilor, trauma copiilor

2010-01-05T13:09:00.003+02:00

Tensiunile în familie îi pot face pe copii anxioşi, le pot genera depresii şi chiar dureri fizice.

Ne amintim cu groază de certurile părinţilor care ne-au chinuit copilăria, de momentele în care era atâta tensiune în casă, încât ne doream să dispărem pur şi simplu, şi de sentimentele confuze de teamă, revoltă şi disperare mai urâte ca orice baubau din cărţile de poveşti.

Erau vremuri în care majoritatea părinţilor puteau doar să intuiască efectele pe care le au certurile lor asupra copiilor. Nu aveau acces la materiale de specialitate, emisiuni TV şi diverse studii, aşa cum au părinţii cu copii mici din ziua de azi, din care să înţeleagă clar răul pe care îl fac celor mici atunci când îi fac martori ai scandalurilor inerente din familie.

Continuare in Evenimentul Zilei

Copilul schimba relatia de cuplu

2009-12-19T08:35:00.003+02:00

V-aţi dorit din tot sufletul să aveţi copii. Acum sunt centrul universului vostru. Iar asta înseamnă, adesea, mai puţin timp pentru relaţie. Totuşi, nu te resemna. De voi depinde să menţineţi pasiunea şi după ce aţi devenit părinţi!

Cei mici sunt plini de energie şi vă solicită tot timpul. Au mereu întrebări de pus, dorinţe pe care doar voi le puteţi îndeplini şi poveşti pe care trebuie să le ascultaţi.

În acest context, nu-i de mirare că sunteţi părinţi în majoritatea timpului şi că vă rămâne mai puţin timp în care să vă puteţi consolida relaţia. Totuşi, este necesar să menţineţi vie pasiunea.

Continuare in Adevarul.es

Cand copiii pun intrebari incomode

2009-12-19T08:30:00.003+02:00

Perioada în care micuţul începe să-ţi pună zeci de întrebări îţi dă de furcă. Într-o încurcătură şi mai mare s-ar putea să te afli când va începe seria întrebărilor incomode. Află ce răspunsuri i-ar putea satisface curiozitatea.

Şirul întrebărilor pe care ţi le poate pune copilul este nesfârşit, ţinând cont că micuţii din zilele noastre au acces la tot felul de informaţii prin intermediul televizorului şi Internetului.

De aceea, este cu atât mai important ca tu să-i răspunzi pe înţelesul său, astfel încât să asimileze corect cunoştinţele. De exemplu, sunetele de plăcere ale adulţilor care fac dragoste şi pe care copilul le aude în timp ce priveşte la televizor pot fi interpretate ca unele de ajutor. Iar, în viitor, este posibil ca micuţul să simtă repulsie faţă de activitatea sexuală.

Continuare in ADEVARUL

Copiii învaţă jumătate din vocabular mâncând cu familia

2009-12-19T07:47:00.007+02:00

Din 2.000 de cuvinte pe care le ştie un copil, 1.000 le învaţă stând la masă cu familia sa. Acesta nu este singurul beneficiu al obiceiului de a lua masa cu părinţii.

Un studiu realizat de o echipă de cercetători din Canada, Chile şi Italia a scos în evidenţă faptul că primele cuvinte pe care le învaţă bebeluşii, sunt aceleaşi în întreaga lume, adică „mama” şi „tata”. Acest lucru se datorează faptului că cei mici au o predilecţie pentru recunoaşterea cuvintelor alcătuite din silabe repetate.

Continuare in Adevarul.es

Cariera sau familie - Cu ce pret le poate face o femeie pe amandoua?

2009-11-02T09:40:00.002+02:00

Vremurile in care femeia era obligata sa statea acasa si sa se ocupe de gospodarie si de copii au trecut. In prezent, milioane de femei duc o viata "dubla", fiind nevoite sa se achite cu succes de doua seturi de indatoriri la fel de importante: cele de familie si cele legate de cariera lor.

Nu conteaza care este motivatia, daca au nevoie de bani sau pur si simplu sunt constiente de propria lor valoare si considera ca pot obtine rezultate spectaculoase in domeniul pe care si l-au ales si pentru care s-au pregatit ani in sir.

Important pentru o astfel de femeie este sa stie sa manevreze haturile in asa fel incat "trasura" pe care o conduce sa tina drumul drept: sa nu o ia nici la stanga, catre casa, nici la dreapta, catre serviciu.

Se poate face asta si, mai ales, cum? Iata cateva opinii exprimate de Becky Sweat pentru "The Good News Magazine".

Aceasta porneste de scrisoarea unei cititoare a revistei care ilustreaza o situatie destul de frecvent intalnita. Femeia povesteste cum decurge una dintre zilele ei obisnuite. Termina serviciul la 17.00. Drumul catre casa ii ia mai bine de o ora, timp in care ii ia de la scoala pe cei doi copii, pentru ca sotul termina slujba dupa 19.00.

Continuare in Ziare.com

Cum sa ai o familie fericita

2009-11-02T09:26:00.002+02:00

Programul de lucru foarte incarcat si stresul de zi cu zi ne facem sa nu oferim atentia necesara membrilor familiei. Chiar daca munca iti ofera satisfactii, nu uita ca familia este cea mai importanta si cea care are cel mai mult de suferit din cauza neatentiei tale.

Afla ce poti face pentru a mentine fericirea in familia ta. Womansday iti ofera cateva sfaturi pentru a avea familia perfecta.

Intotdeauna ramai in contact cu familia ta. "Una dintre nevoile primare ale unui individ este sa se simta in contact", spune Scott Haltzman, autorul unei cartii despre secretele unei familii fericite.

Acest lucru este foarte simplu de facut. Atunci cand un membru al familiei tale iese sau intra pe usa, saluta-l. Daca ai copii, intreab-i cum le-a mers in ziua respectiva. In acest fel vei tine legatura cu ei si vei afla in ce anturaj este si ce face dupa ce pleaca de la scoala.

Ia cina in familie. Numeroase studii au demonstrat ca adolescentii care cresc intr-un mediu in care se ia cina in familie au mai putine sanse de a deveni delincventi, de a se droga si au mai multe sanse de a-si finaliza studiile.

Fii generos cu ceilalti. Invata-i pe cei mici ca este important sa ii ajuti pe cei din jur. Cauta in comunitatea ta persoane care au nevoie de ajutor, precum orfanii sau batranii si ofera-le ajutorul tau. O sa fie o lectie importanta pentru copiii tai.

O data la cateva saptamani programeaza o zi in familie. Acest lucru inseamna fara televizor, fara telefoane mobile, fara computer sau orice aparat care v-ar putea distrage atentia. Eventual planifica o iesire in parc, la piscina sau la picnic. In acest fel familia ta se va simti mai unita.

Comunicare, comunicare, comunicare. Comunicarea reprezinta cheia reusitei. Stabileste o anumita ora pentru a va strange cu totii si sa discutati despre ceea ce ati facut in ultima vreme. Acest lucru va intari ideea potrivit careia o familie trebuie sa fie unita pentru a rezolva orice problema. De asemenea, aceste reuniuni iti va ajuta copiii sa devina adulti responsabili.

Familiile care merg in mod regulat la biserica sau participa la activitati religioase rezista mult mai bine in fata influentelor negative.

Din cand in cand lasa-i pe cei mici sa ia decizii importante. Copiii de multe ori simt nevoia de a fi ascultati, asa ca uneori lasa-i sa decida ce urmeaza sa faceti in weekend. In acest mod cei mici vor invata ce inseamna sa iei o decizie de care depind ceilalti.

De asemenea, este foarte important sa faceti activitati importante impreuna, precum curatenia.

Ai grija de sanatatea fizica. Daca vei consuma de la fast-food si nu vei face exercitii, este foarte posibil ca micutii tai sa iti calce pe urme. Pune in aplicare o nutritie adecvata pentru tine si familia ta. De asemenea, stabileste un program in care sa faceti sport impreuna. Nu uita! Tu esti un exemplu pentru familia ta.

Accepta fiecare membru pentru ceea ce este. Cei din familia ta nu pot fi trasi la xerox unii dupa ceilalti. Este important ca fiecare sa aiba propria personalitate si propriul punct de vedere.

Sursa: Ziare.com

Cu sau fără copii în concediu?

2009-06-15T10:41:00.002+03:00

Pentru binele familiei, este preferabil ca vacanţele să se facă în echipă completă. Pentru binele cuplului, din când în când, se cere o evadare în doi.

Indiferent dacă e vorba de o ieşire în weekend sau de o vacanţa mai prelungită, stresul e cuvântul de ordine într-o familie cu copii. Portbagaj burduşit cu haine, pătuţ pliant, cărucior, medicamente, borcă naşe cu mâncare, jucării, toate fac parte din lista obligatorie care se cere bifată.

Pe drum, relaxarea părinţilor durează cât somnul micuţului, iar mami şi tati riscă să se întoarcă acasă mai obosiţi decât la plecare. E mai bine să laşi copilul acasă ca să ai parte de relaxare în concediu? Psihologii nu prea agreează ideea şi spun că nimic nu conferă copilului o mai mare siguranţă şi echilibru emoţional decât să se afle în compania părinţilor. Momentele de evadare în cuplu nu trebuie însă să lipsească pentru a elibera tensiunile inerente care se acumulează.

Continuare in Evenimentul Zilei

Singur la părinţi, nu şi egoist!

2009-06-15T09:03:00.002+03:00

Este unicul vostru copil şi nu aveţi de gând să măriţi numărul membrilor familiei? Se spune că singurătatea şi egoismul sunt pericolele care-i pândesc pe cei asemenea lui.

Pot fi idei preconcepute, însă despre copiii fără fraţi se crede că sunt răsfăţaţi peste măsură şi convinşi că doar lor li se cuvine totul. Totuşi, ca părinţi, nu trebuie să intraţi în panică. Cel mic poate fi educat în aşa fel încât personalitatea lui să nu aibă suferit din cauza acestei situaţii.

Continuare in Adevarul

Relaţiile de familie pe timp de criză

2009-05-26T22:17:00.003+03:00

Există riscul ca disputele să se acutizeze din cauza lipsei banilor, însă şi şansa ca partenerii să se apropie.

Dificultăţile financiare generate de criză creează toate condiţiile pentru ca relaţiile familiale să se deterioreze. Criza, prin constrângerile sale, poate oferi şi şansa ca membrii familiei să se sprijine mai mult unii pe alţii şi să petreacă mai mult timp împreună, iar întreaga familie să iasă, astfel, în câştig.

Continuare in Evenimentul Zilei

Mai multe generaţii în aceeaşi casă?

2009-05-26T22:11:00.002+03:00

Tinerii pot trăi alături de părinţi dacă fiecare dintre membrii familiei respectă nevoile celuilalt.

Cum costurile implicate de cumpărarea unei locuinţe sunt exorbitante pentru mulţi tineri, frecvent a - ceştia aleg să se mute cu părinţii unuia dintre ei. Pentru ca mai multe generaţii să reuşească să convieţuiască în aceeaşi casă este necesar ca fiecare membru din familie să ţină cont de nevoile celuilalt, spun psihologii. Chiar dacă despre bătrâni se spune că sunt pisălogi, nu trebuie uitat faptul că experienţa lor poate fi de folos în momentele critice.

Continuare in Evenimentul Zilei

«Te iubesc, dar îţi spun nu!»

2009-05-26T21:32:00.002+03:00

Ca orice părinte iubitor, faci tot posibilul să nu-i lipsească nimic celui mic şi îţi vine greu să-l refuzi când îţi cere ceva. Cu toate astea, a spune „nu“ e uneori chiar o dovadă de dragoste părintească.

Cât de greu poate fi să spui „Nu!”? Ei bine, odată ce copilul a învăţat să vorbească şi a început să aibă dorinţe şi preferinţe pentru o anumită hăinuţă sau pentru anumite jucării, ar fi bine să începi să exersezi cu negaţiile, până când devin suficient de convingătoare, te sfătuiesc psihologii.

Pentru că, în unele situaţii, când cel mic îţi cere ceva, cu greu rezişti tentaţiei de a-i ceda. Îi cedezi o dată, de două ori şi, în scurt timp, devii doar un instrument prin care cel mic obţine toate lucrurile pe care şi le doreşte, până când se face suficient de mare să şi le procure singur.

Continuare in Adevarul

Atmosfera din familie influenteaza comportamentul copilului tau

2009-04-23T13:30:00.004+03:00

Se stie mult prea bine ca formarea comportamentului unui copil se face inca din primii ani de viata si ca familia joaca rolul cel mai important atat in oferirea afectiunii necesare cat si in formarea educatiei.

Nu putini sunt copiii care sufera din lipsa atentiei parintilor sau din cauza firii hiperprotective a acestora. Ei reactioneaza diferit, de la caz la caz, unii se inchid in ei, sunt timizi, altii sunt hiperactivi, altii indiferenti si, in cel mai rau caz, agresivi sau opozitionisti.

Continuare in Femina.ro

Prietenii şi familia ajută la diminuarea stresului

2009-04-18T08:07:00.004+03:00

Nu este exagerat dacă spunem că slujba este motivul principal pentru apariţia stresului, iar motivele sunt numeroase. Ore suplimentare, şef cicălitor sau mereu nemulţumit, colegi aroganţi sau invidioşi sau atmosfera tensionată sunt câteva dintre exemplele care cresc nivelul de stres.

După o zi încărcată şi agitată la locul de muncă, psihologii recomandă pentru diminuarea stresului ieşirile în aer liber alături de prieteni. Specialiştii spun că închiderea între patru pereţi nu este una dintre cele mai bune soluţii de destindere. Anxietatea duce la izolare, iar aceasta accentuază stresul, iar reversul are rezultate optime. În acelaşi timp, rudele oferă un echilibru emoţional, care ajută la reducerea stării de încordare după o zi stresantă. Psihologii adaugă că părinţii sunt cei care sunt de acord cu toate deciziile luate şi oferă susţinere morală, iar câteodată şi financiară pentru a ieşi din impas. În acelaşi timp, specialiştii recomandă persoanelor stresate să nu sară peste cina în familie, deoarece acela este momentul ideal în care fiecare povesteşte cum a petrecut ziua, iar neplăcerile pot fi trecute mai uşor cu vederea. Plimbările în aer liber, mai ales seara, oferă relaxare din punct de vedere psihologic. Primăvara şi vara sunt cele mai ideale anotimpuri pentru plimbări cu scopul de a diminua stresul. De asemenea, ieşirile în aer liber la grătar, la piscină sau la un pahar cu prietenii ajută la diminuarea stărilor negative.

Continuare in : Gandul

Micile defecte, mari probleme în cuplu

2009-04-18T07:58:00.002+03:00

A devenit deja şablon ideea că „bărbaţii vin de pe Marte, iar femeile de pe Venus”, dar că tocmai aceste deosebiri îi apropie. De fapt, în multe cazuri, aceste diferenţe sunt percepute de partener mai întâi ca mici defecte, iar apoi, după mai mulţi ani de căsnicie, pot deveni chiar probe la divorţ.

Între neînţelegerile pe tema cheltuirii banilor, a împărţirii treburilor casnice şi certurile pe telecomandă ajungem să ne întrebăm, la un moment dat, dacă nu cumva femeile şi bărbaţii au fost concepuţi, de fapt, să trăiască separat unii de alţii. Ba, mai mult, acele defecte, cum sunt considerate cicălelile femeilor şi lipsa de comunicare din partea bărbaţilor ajung, în timp, să distrugă cuplul dacă aceste probleme nu sunt gestionate cu răbdare şi cu înţelegere de ambii parteneri.

Continuare in Adevarul

Etapele relaţiilor părinţi-copii

2009-04-14T16:58:00.003+03:00

Dacă în primii ani de viaţă, părinţii sunt un model pentru copii, după pubertate are loc demitizarea lor.

Când sunt foarte mici, copiii îşi văd părinţii drept persoanele cele mai puternice din jurul lor. Odată cu pubertatea însă, are loc „demitizarea” acestora. O etapă normală, care nu trebuie să vă îngrijoreze, este cea în care taţii se înţeleg mult mai bine cu fetele iar mamele cu băieţii.

Situaţia persistă până spre pu bertate, însă lucrurile se schimbă radical atunci când copiii încep să-şi dezvolte feminitatea sau masculinitatea şi preiau modelele părintelui de acelaşi sex. După pubertate, relaţiile conflictuale sunt de foarte multe ori înlocuite cu cele de prietenie.

Continuare in Evenimentul Zilei

Copilul abuzat emoţional

2009-04-05T00:46:00.003+03:00

Copilăria trebuie să fie una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii. Din păcate, nu puţini sînt copiii privaţi de bucuria unei vieţi liniştite şi fără greutăţi. Sînt copii nevoiţi să îşi petreacă o parte din cei mai fragezi ani ai vieţii în teroare şi suferinţă, fiind victime ale abuzurilor aplicate chiar de către aceia care le‑au dat viaţă. Abuzuri fizice, abuzuri sexuale... Din fericire, acestea se observă, pot fi depistate şi dovedite şi sînt aspru pedepsite de lege, iar micuţii sînt protejaţi şi ajutaţi să crească într‑o lume mai bună.

Abuzul are şi o faţă nevăzută. Abuzul emoţional reprezintă tot o formă de agresiune, însă legea nu o poate pedepsi. Puţini părinţi îşi dau seama că le fac rău copiilor lor, fără să îi agreseze fizic sau sexual, ci pur şi simplu prin atitudinea pe care o manifestă – excesivă, într‑un fel sau altul. Mai exact, abuzul emoţional reprezintă acel comportament care are ca scop controlul, supunerea, manipularea sau chiar umilirea şi blamarea unei persoane.

Continuare in evenimentul.ro

Analize obligatorii pentru viitorii părinţi

2009-03-25T11:04:00.003+02:00

Pentru a elimina riscul naşterii unor copii cu probleme sau pe cel de a pierde o sarcină, este bine ca ambii părinţi să-şi facă analize înainte de a-l concepe.

Investigaţiile medicale nu trebuie făcute după ce o sarcină a apărut deja, ci înainte. Statisticile arată însă că mai puţin de 20% dintre cuplurile care decid să aibă un copil îşi fac analizele înainte de a-l concepe pe micuţ. Consultul clinic la medicul de fa milie sau ginecolog, ecografiile şi analizele uzuale pentru depistarea unor afecţiuni precum diabetul, hepatita sau bolile sexuale îi pot ajuta pe viitorii părinţi să se asigure că sarcina va decurge fără probleme şi că viitorul bebeluş va fi sănătos.

Costurile analizelor sunt acoperite în mică măsură prin sistemul public. În clinicile private, ecografiile costă în jur de 120 de lei, mamografiile între 80 şi 150 de lei, iar determinarea RH-ului - 12 lei. Destul de scumpe sunt analizele pentru depistarea unor infecţii cu toxoplasmă sau chlamydia.

Continuare in Evenimentul Zilei

Jocurile video violente pot duce la comportamente agresive ale copiilor

2009-03-23T13:35:00.003+02:00

Copiii care au acces la jocuri video violente dezvoltă tendinţa de a fi agresivi fizic luni întregi după aceea, indiferent de mediul cultural şi ţara din care provin, potrivit unui nou studiu realizat de cercetători japonezi şi americani, citat de The Telegraph.

Rezultatele studiului au fost publicate în ediţia de luna aceasta a jurnalului de specialitate Pediatrics şi arată că, în ciuda diferenţelor culturale sau a ratei criminalităţii din anumite state, copiii sunt afectaţi în mod egal de jocurile video agresive.

Craig A. Andreson, profesor de psihologie la Universitatea Iowa, care a condus studiul, a spus că: "Avem, acum, rezultate concrete privind faptul că jocurile video violente au efecte negative asupra copiilor şi adolescenţilor".

Continuare in SigurPe Net.ro

Trei sferturi dintre copiii care navigheaza pe internet spun ca au vazut lucruri socante

2009-03-23T13:30:00.003+02:00

Trei sferturi dintre copiii care navighează pe internet spun că au văzut pe web imagini şocante, potrivit unui sondaj efectuat de organizaţia de caritate National Society for the Prevention of Cruelty to Children (NSPCC) din Marea Britanie, informează BBC.

Organizaţia de caritate şi-a reînnoit apelul către producătorii şi comercianţii de computere de a instala sisteme de securitate care să-i împiedice pe copii să vizioneze scene cu conţinut violent sau sexual.

NSPCC a organizat un sondaj pe site-ul dedicat copiilor There4me.com, iar rezultatele sunt îngrijorătoare. 377 din totalul celor 497 de copii care au participat la sondaj au declarat că s-au simţit deranjaţi de imagini văzute pe internet.

Un copil a postat pe site-ul There4me mesajul următor: "Am văzut imagini violente. Nu le căutasem intenţionat. M-am îngrozit". Un alt copil a declarat că sora lui, în vârstă de opt ani, a căutat poze cu animale şi a găsit reclame pornografice.

Continuare in SigurPeNet.ro

FAMILIE: Româncele, între cratită si birou

2009-03-21T08:03:00.003+02:00

Deşi de mult nu mai este valabilă regula "femeia trebuie să stea la cratiţă", un studiu recent arată contrariul.

Astfel, din cele 2.252 de femei participante la sondajul gustos.ro, jumătate dintre ele au declarat că petrec în bucătărie între una şi două ore zilnic şi doar 0,4 % gătesc foarte rar, de 2-3 ori pe an, petrecând în bucătărie numai o jumătate de oră.

Frecvenţa de a găti este determinată de mai mulţi factori, spun specialiştii. Astfel, în funcţie de jobul pe care îl au, s-a descoperit că cel mai des gătesc femeile casnice, cele în concediu de maternitate şi cele care sunt şomere şi, considerabil mai puţin, gătesc angajatele cu studii superioare.

De asemenea, gătesc mai mult femeile care au mai mulţi copii şi cele care provin din mediul rural. În plus, femeile care sunt de părere că gătitul este de datoria lor gătesc mai des decât cele care neagă această "cutumă".

Continuare in Evenimentul Zilei

FAMILIE: Cum şi când îi spui unui copil că este adoptat

2009-03-18T11:00:00.004+02:00

Micuţii care ajung în familie prin adopţie trebuie familiarizaţi cu acest termen, iar părinţii sunt cei care ar trebui să le dea vestea cât mai devreme.

Momentul în care unui copil i se spune că a fost înfiat este unul de cumpănă în viaţa lui, iar han dicapul fizic pe care îl poate avea, din cauza circumstanţelor în care i se dă această veste, poate deveni major. Experţii în protecţia co pilului şi psihologii le recomandă părinţilor adoptivi să aibă grijă ca micuţii să afle cum au ajuns în familie chiar de la ei şi cât mai devreme posibil.

În ultimii ani, din cauza schimbărilor legislative, numărul copiilor de vârstă mică care sunt adoptaţi în România este din ce în ce mai mic, aşa că multe cupluri au fost nevoite să se îndrepte spre copii mai mari. Dacă doriţi să înfiaţi un copil, înarmaţi-vă cu multă răbdare pentru că procedurile care trebuie urmate sunt foarte greoaie.
Continuare in Evenimentul Zilei

Când este indicat să cereţi ajutor ?

2009-03-18T10:41:00.002+02:00

Lipsa de comunicare, rutina, schimbările din viaţa de cuplu după ce apar copiii sunt câteva dintre problemele pe care trebuie să le depăşiţi. Dacă nu reuşiţi singuri, puteţi primi ajutor de la un consilier specializat.

Fiecare cuplu trece, la un moment dat, prin clipe neplăcute. Însă atitudinea şi felul în care se raportează la problema pe care o are poate face diferenţa între ruptura sau păstrarea relaţiei.

Consilierea te ajută să-ţi înţelegi dificultăţile, să-ţi analizezi modul de a gândi, de a simţi şi de a reacţiona, toate acestea, sub protecţia confidenţialităţii.

Experienţa psihologilor arată că foarte multe cupluri vin la consiliere când este deja prea târziu. Nu lăsaţi să treacă ani de suferinţă şi resentimente pentru a programa o primă şedinţă care v-ar putea schimba, în mod categoric, calitatea vieţii.

Continuare in Adevarul

Căsătoriile nefericite duc la apariţia bolilor de inimă

2009-03-10T19:24:00.003+02:00

Persoanele care sunt implicate într-o relaţie stresantă riscă să se îmbolnăvească de boli de inimă, susţin cercetătorii americani de la Universitatea Utah. Riscul de a suferi hipertensiune arterială este mult mai crescut în cazul femeilor decât al bărbaţilor, adaugă experţii. Oamenii de ştiinţă le-au cerut subiecţilor să completeze un chestionar care cuprindea întrebări legate de relaţia de cuplu şi starea de spirit. După ce cuplurile implicate în cercetare au răspuns, specialiştii i-au supus şi unor teste de laborator.

În urma analizelor, oamenii de ştiinţă au descoperit că femeile nefericite în mariajul lor prezintă riscuri mai mari de depresie şi sindrom metabolic, ce grupează o serie de afecţiuni precum obezitate, hipertensiune arterială, un nivel crescut de colesterol şi de zahăr în sânge, iar toate aceste afecţiuni duc la apariţia bolilor cardiace. De asemenea, cercetătorii americani au constatat că o căsătorie nefericită duce, de cele mai multe ori, la o viaţă sedentară, care contribuie la aparţia maladiilor cardiace.

Specialiştii au precizat că descoperirea lor reprezintă doar unul dintre factorii cu care femeile trebuie să se confrunte pentru a încerca să diminueze riscul de apariţie a maladiilor cardiace şi că ele ar trebui să încerce să rezolve mai întâi problemele mai grave de sănătate.

Cercetarea s-a efectuat pe un eşantion de 276 de cupluri care erau căsătorite de peste 20 de ani.
Sursa :Gandul

Cât de sudată este relaţia voastră?

2009-03-10T19:17:00.003+02:00

O vorbă din popor spune că dragostea adevărată trece peste toate obstacolele. Cu toate acestea, iubirea trebuie întreţinută. Testul următor vă poate arăta cât de bine stă la acest capitol relaţia voastră.

Continuare in Adevarul

Cum îl protejezi de capcanele Internetului ?

2009-03-04T19:20:00.002+02:00

Eşti îngrijorat din cauză că, în ultima vreme, copilul tău petrece tot mai mult timp în faţa calculatorului? Află cum îl poţi proteja de efectele nocive ale Internetului.

Fiind o sursă bogată de informaţii, Internetul are un rol educativ. Însă nu există un filtru care să ofere copiilor numai acele informaţii de care au nevoie cu adevărat.

De aceea, Internetul poate deveni o adevărată capcană, mai ales pentru acei copii care nu găsesc răspunsuri decât în lumea virtuală. În plus, unele site-uri sunt total nepotrivite, cu un conţinut şi un limbaj prea agresive pentru vârsta lor.

În acest fel, poate apărea un derapaj între lumea reală şi cea virtuală, iar copiii vor avea aşteptări greu de împlinit, fiind dezamăgiţi de ceea ce le oferă societatea reală.

Continuare in Adevarul

FAMILIE: Ce-şi doresc părinţii - băiat sau fată?

2009-03-04T10:45:00.004+02:00

Numărul românilor care ţin neapărat să aibă un băiat a scăzut.

Zilele în care părinţii îşi doreau să aibă cu orice preţ un băieţel par să fi apus. Situaţia este explicată de specialişti prin faptul că societatea modernă le permite femeilor să fie independente financiar şi să acceadă la funcţii înalte, fapt care le conferă siguranţă şi putere.

Mai mult, „ducerea numelui mai departe”, calitate atribuită odinioară exclusiv bărbaţilor, este posibilă acum prin femei, numărul celor care preferă să-şi păstreze numele de familie şi după căsătorie fiind în creştere. Tendinţa este observată şi de medicii specialişti în fertilizare, care spun că pentru părinţi nu contează sexul copilului, ci sănătatea acestuia.

Continuare in Evenimentul Zilei

Mamele de gemeni – predispuse depresiei

2009-03-02T11:29:00.003+02:00

Femeile care aduc pe lume gemeni au nevoie de o atenţie specială din partea partenerului de viaţă
Femeile care aduc pe lume gemeni prezintă un risc dublu de a suferi de depresie postnatală, susţin cercetătorii de la Universitatea Helsinki. Oamenii de ştiinţă spun că mamele de gemeni au o responsabilitate dublă, comparativ cu cele care nasc un singur copil. „Stresul este dublu deoarece o astfel de mamă trebuie să ia decizii pentru alte două suflete, să cumpere de două ori mai multe haine şi alimente”, explică dr. Unkila Kalio, coordonatorul studiului. De asemenea, o naştere dublă implică şi o frică mult mai mare, mai ales dacă femeia în cauză se află la prima naştere. Specialiştii adaugă că femeile care devin pentru a doua oară mamă compară dificultăţile de la prima naştere şi le multiplică.

La cercetare au participat aproximativ 1.000 de femei care erau însărcinate cu gemeni, iar cercetătorii le-au monitorizat pe tot parcursul sarcinii pentru a vedea cât de stabile sunt din punct de vedere psihologic. Oamenii de ştiinţă au constatat că majoritatea subiecţilor acuzau teamă, iar principala grijă era că partenerul de viaţă nu le va oferi sprijinul necesar pentru creşterea celor doi copii.

„Partenerul de viaţă joacă un rol esenţial, iar acesta trebuie să îi ofere viitoarei mame singuranţa de care are nevoie. Mamele de gemeni au nevoie de o atenţie mai specială din partea soţilor”, spune dr. Kalio.

Sursa : Gandul

BONĂ: Pe mâna cui îţi laşi copilul?

2009-03-02T10:51:00.002+02:00

Unii părinţi sunt atât de nerăbdători să găsească o bonă pentru copilul lor încât pierd din vedere un amănunt esenţial, şi anume că este foarte important să cunoască persoana căreia îi vor încredinţa siguranţa celui mic.

Mulţi părinţi consideră că, dacă le este prezentat un CV bine întocmit, din care reiese că persoana care doreşte să fie bonă are o experienţă de mai mulţi ani în domeniu, este suficient pentru a se simţi liniştiţi atunci când pleacă de acasă. Ca variante de alegere a bonei exită, pe lângă recomandările prietenilor, ale vecinilor sau ale familiei, şi agenţii specializate în acest sens.

Continuare in Evenimentul Zilei

Bărbaţii nu suportă să îşi ceară scuze

2009-02-27T17:43:00.002+02:00

Psihologii susţin că lipsa scuzelor poate duce la „ruperea” unei relaţii

În opinia bărbaţilor, „iartă-mă” este un cuvânt formal şi nu schimbă nimic din ce s-a întâmplat

Bărbaţii consideră că a-şi cer scuze în faţa unei femei este ca şi cum ar fi nedreptăţiţi, iar, de regulă, acest obicei este unul tipic femeiesc, susţine psihologul Pam Spurr, de la revista „The Times”.

Acesta completează că scuzele venite din partea bărbaţilor reprezintă o slăbiciune a personalităţii lor, în niciun caz puterea de a-şi recunoaşte greşelile. Specialistul spune că persoanele de gen masculin preferă să discute despre problema care a deranjat-o pe femeie, decât să recunoască că în mare parte vina îi aparţine. „Partea cea mai interesantă apare atunci când femeia este de acord să discute despre neregulile din cuplu. De cele mai multe ori, bărbaţii preferă să găsească soluţii care îi implică pe amândoi, nicidecum numai pe el, pentru că la urma urmei problema nu ar fi existat dacă femeia nu ar fi observat-o”, explică Pam Spurr.

Scuzele sunt esenţiale pentru sexul frumos

Psihologul Anca Munteanu, de la Centrul de Psihologie de Acţiune şi Psihoterapie, spune că există diferite formule pentru ca un bărbat să îşi recunoască greşelile. Astfel, o îmbrăţişare, un gest frumos cum ar fi cadourile, un zâmbet sau orice altceva care ţine locul cuvintelor atât de speciale pentru femei sunt modalităţile prin care un bărbat recunoaşte că este vinovat.

„Persoanele care nu-şi cer scuze nu consideră că aceste vorbe pot îndrepta ceva şi preferă să facă o altă acţiune prin care să demonstreze că şi-au reparat greşeala”, spune specialistul Munteanu. În opinia bărbaţilor care nu suportă să îşi ceară scuze, aceste cuvinte nu sunt decât ceva formal şi nu schimbă nimic din ce s-a întâmplat, adaugă Anca Munteanu.

Psihologii spun că pentru sexul frumos, esenţial este să audă „scuză-mă” sau „iartă-mă”, pentru că, în subconştientul lor, aceste cuvinte simple le diminuează suferinţa. „Aceste cuvinte sunt destul de importante mai ales într-un cuplu, deoarece absenţa lor poate duce la ruptura relaţiei”, adaugă specialistul Munteanu.

De cele mai multe ori, absenţa scuzelor creează în mintea celuilalt scenarii precum: „Nu şi-a cerut scuze, înseamnă că nu-i pasă de mine”, „Niciodată nu-mi cere iertare, e ca şi cum nu s-ar întâmplat nimic, nu-şi dă seama cât sufăr”, spun psihologii. De asemenea, aceste cuvinte arată faptul că se poate vorbi despre respectiva greşeală, iar cel în cauză şi-a dat seama de impactul acţiunilor sau vorbelor sale asupra celuilalt şi vrea sa le „repare”.

Sursa : Gandul

Cina în familie, benefică pentru cei mici

2009-02-26T09:21:00.002+02:00

Seara, luaţi masa cât se poate de des cu cei dragi şi încercaţi să purtaţi discuţii relaxante. Acestea întăresc atât încrederea de sine a copiilor, cât şi relaţia dintre părinţi.

Chiar dacă munca vă răpeşte o bună parte din zi, este bine ca în fiecare seară să vă străduiţi să vă întâlniţi pentru a lua cina cu cei dragi. Asta pentru că masa de seară luată în familie este benefică pentru toată lumea.

Pentru copiii foarte mici, cina este importantă pentru că îi ajută să-şi însuşească abilităţile de a sta la masă, dar şi pentru că discuţiile cu părinţii le pot creşte stima de sine. De asemenea, masa luată împreună poate întări o relaţie, cu atât mai mult cu cât timpul petrecut în familie este scurtat de orele prelungite petrecute la serviciu. Ora potrivită pentru cină nu e foarte strictă, aveţi doar grijă să mâncaţi de seară cu 2-3 ore înainte de culcare.

Continuare in Evenimentul Zilei

Ghid pentru părinţii vitregi

2009-02-17T08:43:00.005+02:00

Acceptaţi întâlnirile dintre micuţi şi părinţii lor naturali şi nu încercaţi să vă impuneţi prea repede în faţa copiilor.

Una dintre greşelile mari pe care le fac părinţii vitregi este să-şi intre prea repede în rolul de părinte, atrag atenţia psihologii.

O altă eroare este să-l bârfească pe celălalt părinte biologic al copilului şi să-i restricţioneze întâlnirile cu acesta.
Dacă sunteţi în situaţia de a relaţiona cu un astfel de copil, este bine să nu încercaţi să vă împrieteniţi cu orice preţ cu micuţii dacă aceştia sunt reticenţi, deoarece riscaţi ca atitudinea lor ostilă să se menţină mai mult timp.

Părinţii vitregi care au la rândul lor un copil în grijă trebuie să stabilească reguli clare şi să evite comparaţiile şi competiţiile dintre micuţi.

Nu-i criticaţi părintele biologic

Copiii cu părinţi divorţaţi trebuie să rămână cu o impresie pozitivă faţă de aceştia.
„Părintele în custodia căruia rămâne copilul nu trebuie să vorbească urât despre celălalt părinte sau să-l învinuiască, fiindcă micuţul riscă să devină vulnerabil emoţional. Copiii sunt ataşaţi de ambii părinţi. Părintele vitreg trebuie să urmeze regula şi să nu interzică vizitele dintre copil şi părinţii biologici. Copiii se simt responsabili pentru despărţirea părinţilor şi vor încerca să-i împace, să se ţină de mână, să se întâlnească des, dar asta este o atitudine la care părintele vitreg trebuie să se aştepte“, explică Bogdana Bursuc, psiholog la Mind Institut din Bucureşti.

Dacă relaţia părintelui biologic cu alt partener începe la scurt timp de la divorţ, copilul îl va percepe pe acesta din urmă ca pe o barieră în calea reunirii familiei.
„În acest caz, părintele vitreg trebuie să facă eforturi suplimentare şi să dea dovadă de multă toleranţă“, mai spune psihologul. Totodată, copilului trebuie să i se explice că un divorţeste o rupere a relaţiei dintre adulţi, nu a familiei.

Ostilitatea e normală

De asemenea, părintele vitreg nu trebuie să-i critice excesiv pe copii şi să impună standarde.
„Părintele vitreg este oricum perceput ca ostil, iar o atitudine rigidă din partea adultului ar creşte acest sentiment“, adaugă Bogdana Bursuc.

Dacă micuţul vă ignoră sau nu vă ascultă, nu încercaţi să vă impuneţi şi nici să-i câştigaţi cu orice preţ prietenia.
Copilul ar putea simţi că atitudinea foarte prietenoasă este de fapt artificială şi că vreţi să-l manipulaţi. Dacă vedeţi că este trist sau retras, e suficient să-l întrebaţi dacă-l puteţi ajuta cu ceva, iar în cazul unui refuz, nu insistaţi. În timp, copilul îşi va da seama că poate avea încredere în voi, iar şansele de a vă accepta vor creşte.

Căutaţi relaţii autentice, nu de dragul copiilor

O greşeală pe care părinţii vitregi o fac este să intre în competiţie cu copilul vitreg. „Se poate întâmpla ca părintele vitreg să vrea să petreacă mai mult timp cu partenerul decât cu copilul, dar competiţiile pot apărea şi pe plan financiar. De exemplu, părintele vitreg vrea să cumpere un lucru, copilul alt lucru şi până la urmă se ţine cont doar de dorinţa adultului“, explică Bogdana Bursuc. Importantă este însă şi atitudinea părintelui biologic. Acesta trebuie să petreacă cât mai mult timp de calitate cu micuţul şi să nu anuleze întâlnirile cu părintele natural al copilului în favoarea noului partener.

„Este foarte importantă şi atitudinea părintelui faţă de noul partener. Sunt frecvente situaţiile în care o mamă găseşte un nou tată pentru copil, nu un partener pentru ea. Astfel, apar stări conflictuale, pentru că micuţul simte că relaţia dintre cei doi nu este autentică. Copilului i se încurajează o atitudine cu care nu e de acord şi ajunge să fie făcut responsabil pentru alegerea mamei“, explică psihologul Mihnea Popescu.

Sursa : Evenimentul Zilei

Ajuta-ti copilul sa-si descopere aptitudinile

2009-02-16T19:15:00.003+02:00

Copiii trebuie ajutati sa-si descopere aptitudinile si sa creada in visele care se pot realiza. Tu trebuie sa-l ajuti sa-si gaseasca acest vis, sa-l sprijini si sa te bucuri alaturi de el.

Multi parinti gresesc limitand imaginatia copilului, modelandu-l dupa ceea ce ei si-ar dori sa realizeze. Astfel, copiii nu mai au timp sa-si descopere propriile aptitudini, pentru ca parintii le-au stabilit deja.

Educatia are menirea de a corecta trasaturile exagerate, deplasate mult spre o extrema sau alta. Observand starea copilului poti descifra gandurile si sentimentele la care nimeni nu are acces. De exemplu, pentru a stimula comportamentul de ocrotire poti invata copilul sa se poarte cu grija fata de vietatile mici cum sunt furnicile.

Continuare in Femina.ro

Ce faci dacă partenerul te neglijează

2009-02-16T18:45:00.002+02:00

La începutul relaţiei, profitaţi la maximum de fiecare clipă pe care o petreceaţi împreună. Acum însă, fiecare îşi vede de propriile preocupări. Îţi oferim câteva sugestii pentru a redeştepta interesul partenerului de viaţă.
Perioadele stresante, suprasolicitarea de la locul de muncă, aspiraţiile înalte, care necesită timp, călătoriile dese, conflictele, apariţia copiilor, neajunsurile materiale, uzura şi monotonia din cuplu duc la instalarea lipsei de interes a partenerului.

Este bine să ştii că neglijenţa partenerului nu va fi combătută dacă şi tu adopţi aceeaşi atitudine. Cu cât timpul trece, cu atât problema se amplifică şi este mai greu de depăşit. În acest sens, este indicat să faci primul pas încă de când observi o schimbare în comportamentul celuilalt.

Comunicarea cu partenerul tău într-un mod direct şi sincer reprezintă prima măsură pe care o poţi lua. O mare greşeală întâlnită în astfel de cazuri este presupunerea că motivul constă în existenţa unei alte persoane.

Continuare in Adevarul

Mă îngrijorează anturajul copilului meu!

2009-02-16T18:39:00.003+02:00

Te bucuri să-ţi vezi adolescentul înconjurat de prieteni. Dar la fel de normală este şi îngrijorarea ta că un anturaj nepotrivit îl poate influenţa negativ, iar consecinţele pot dura toată viaţa.
Momentul în care copiii ajung adolescenţi este critic pentru întreaga familie. Părinţii, derutaţi de schimbările care se produc în comportamentul copiilor, devin suspicioşi şi îngrijoraţi. Ei au tendinţa, uneori nejustificată, să creadă că toate aceste manifestări apar pentru că adolescentul poate fi uşor influenţat de către prietenii săi.

Nu-l controla excesiv

Orice părinte ar prefera ca adolescentul să petreacă mai mult timp în familie sau studiind, în defavoarea ieşirilor cu prietenii care i-ar putea afecta educaţia. Totuşi, este greşit să controlezi excesiv activităţile copilului. El s-ar putea revolta, în cazul în care consideră atitudinea ta nejustificată.

Continuare in Adevarul

Peste 40.000 de divorţuri în 2008

2009-02-12T20:32:00.001+02:00

Datele furnizate de INS arată că în România s-au pronunţat peste 40.000 de divorţuri, din care 17.330 de procese au fost soluţionate în primul trimestru al anului 2008. Anul trecut, România a înregistrat un număr record de divorţuri (pentru a compara cifrele daţi click pe tabelul de mai jos).

Din acestea, peste 13.500 de cauze au primit sentinţe definitive în primele 6 luni de la intrarea lor pe rolul instanţelor. 2.272 de dosare au stat în instanţă între 6 şi 12 luni, iar peste 1.000 de procese au primit sentinţe definitive după un an.
În Bucureşti, se pronunţă cam 250 divorţuri pe săptămână, care rămân definitive. În localităţile rurale de lângă Capitală, numărul este de aproximativ zece divorţuri pe săptămână.

La sfârşitul primului trimestru, pe rolul instanţelor se mai aflau aproape 23.500 de dosare de divorţ, din care peste 2.700 de cauze stăteau în instanţă de mai mult de 6 luni, iar peste 400 de dosare, de un an.

În prima parte a anului, judecătorii au respins, în prima parte a anului, 604 acţiuni de divorţ, iar peste 720 de cupluri şi-au retras cererile.

Ajutor oferit parintilor si copiilor

2009-02-12T20:23:00.003+02:00

Organizatia Salvati Copiii, impreuna cu Positive Media si Centrul FOCUS a initiat in 2007 un Consortiu pentru dezvoltarea proiectului Sigur.Info. Marti, cu ocazia sarbatoririi la nivel european a Zilei Sigurantei pe Internet, s-a lansat oficial portalul national www.Sigur.Info, sub sloganul "Internet mai sigur pentru copii". Aici se gasesc informatii si sfaturi pentru copii, parinti si profesori, helpline unde pot fi cerute sfaturi si pot fi gasite raspunsuri la diferite intrebari ale utilizatorilor de Internet. Liliana Rosu, reprezentant FOCUS - Centrul Roman pentru Copii Disparuti si Exploatati Sexual a atras atentia ca in Romania se manifesta o tendita de scadere a varstei copiilor care au acces la Internet. Astfel, daca acum cativa ani varsta de la care copiii aveau acces la Internet era de 8 sau 10 ani, acum copiii acceseaza Internetul chiar de la 3 sau 4 ani. Mai ingrijorator este ca doar 30% dintre parinti stabilesc un gen de restrictie pentru copii cand sunt on-line, 35% nu au nici un fel de restrictii iar 35% dintre parinti nu cunosc metode de restrictii pentru Internet. "Un studiu facut public in decembrie 2008 a aratat ca 70% dintre copii folosesc Internetul, iar dintre parinti doar 57% folosesc aceasta tehnologie. Nivelul mic de raportare al unor abuzuri pe Internet nu demnostreaza faptul ca nu exista astfel de infractiuni ci doar ca nu sunt constientizate si investigate. Va fi lansat la sfarsitul lunii martie un serviciu hotline in care vor putea fi sesizate diferite nereguli intalnite online", a precizat Liliana Rosu.

Sursa : ZIUA

Impactul divorţului asupra copiilor

2009-02-10T18:59:00.002+02:00

Divorţul este stresant, în aceeaşi măsură, pentru părinţi şi copii. Deşi reacţiile copiilor depind foarte mult de vârstă, temperament şi de împrejurările în care are loc separarea, cei mai mulţi dintre ei experimentează tristeţea, frustrarea, supărarea şi neliniştea.

În general, divorţul generează probleme legate de imaginea de sine. Unul dintre parteneri pleacă, altul rămâne şi se simte abandonat, apar neînţelegeri între părinţi, care se repercutează, din păcate, asupra copilului. Atunci când părinţii mai au de împărţit şi bunuri comune, apar tensiuni care fac ca foarte rar divorţul să se finalizeze în termeni amiabili, ca foştii soţi să îşi strângă mâna şi să se ducă fiecare pe drumul său. Ei sfârşesc relaţia cu oarecare animozităţi, nefaste pentru copil, spune psihologul Armand Veleanovici. Potrivit acestuia, un divorţ presărat cu conflicte şi tensiuni cauzează un stres major copilului, cu repercusiuni asupra dezvoltării ulterioare a acestuia. Stări de depresie, anxietate, rezultate şcolare slabe, lipsă de chef şi, în cazuri extreme, tulburări de somn, de apetit şi devianţă spre violenţă ar putea fi câteva dintre semnele care trădează suferinţa copilului.

Continuare in Jurnalul National

Mama e suparata pe tata…

2009-02-09T10:46:00.001+02:00

Agitatie mare pe siteurile de parenting si cresterea copiilor. Martha Brockenbrough a sondat opinia mamelor despre sotii lor …concluzia? Mamele e suparate pe ei, bre…

Studiul a fost realizat pe 1000 de femei si descrie o stare nu prea placuta pentru mame. “Necajita sunt Doamne, necajita…”(varianta modificata potrivit genului a celebrei expresii maneliste “Suparat sunt Doamne, suparat…”)

“Ne iubim sotii,” scrie Martha, “dar suntem suparate ca ne consumam cea mai mare parte a energiei noastre mentale in probleme de parenting. Suntem suparate pentru ca avand copii, vietile noastre sunt rasturnate mai mult decat vietile lor… Suntem suparate pe acesti domni care conduc afaceri sau camioane, care tin minte o grama de lucruri sportive dar n-au nici o idée ce mananca copii lor sau de ce rechizite au nevoie la scoala. Si cel mai mult suntem suparate pe faptul ca ei au timp mai mult pentru ei insisi decat noi putem avea pentru noi…”

“Noi avem prea multe pe capul nostru: programari la doctor, marimea pantofilor, detalii despre prieteniii copiilor. Chiar mamele care lucreaza au asupra lor tot felul de informatii si sunt aglomerate peste masura cu tot felul de detalii. Noi suntem precum o enciclopedie pentru familie pe cand tatii par a fi mai mult decat o brosura…”

Cateva detalii ale sondajului:

46 procente din respondente “sunt iritate de comportamentul sotilor lor cel putin o data pe saptamna,” Brockenbrough scrie: “Cele cu copii peste un an sunt mai suparte decat restul (54 procente). Peste jumate au descris mania ca fiind aprinsa dar trecatoare; 1 din 10 au declarat ca mania este adanca si persistenta…“
44 procente sunt “scoase din sarite” de catre partenerii lor “de cele mai multe ori pentru ca sotii nu stiu ce trebuie facut prin casa sau cu copii”; procentul creste pana la 54% la mamele cu trei sau mai multi copii.
40 procente au decalrat ca “sunt manioase pe sotii lor pentru faptul ca acestia nu au nici o idée care este cea mai buna cale de a avea grija de copii.”
40 procente “sunt suparate ca tatal nu poate fi multitasking”. Pentru mame cu trei sau mai multi copii, procentul ajunge la 46%.
31 procente au spus ca au mic ajutor sau deloc de la sotii lor, in treburile casnice. “De fapt,” Brockenbrough a declarat ca “femeile cred ca barbatii genereaza mai multa munca pentru femei.”
33 procente au spus ca sotii lor nu au responsabilitati egale in ceea ce priveste nevoile de baza ale copiilor, precum hrana sau imbracamintea.
Aproape o treime “s-au plans ca parentingul a schimbat viata lor mai mult decat a sotilor lor.
O patrime simt ca isi consuma in parenting mai multe energie mentala decat sotii lor.
50 procente din participantele la sondaj au spus ca “sotii lor au mai mult timp pentru ei insisi decat ele”. Timpul liber este o mare sursa de amaraciune pentru femei. Mai mutl de 60 % sunt suparate spatamanal din aceasta cauza – si aproximativ ¾ din acestea simt suparare din aceasta cauza in fiecare zi”
“Mania este coroziva,” a spus Pepper Schwartz, Ph.D., mama a doi copii si sociolog la University of Washington, care a studiat dinamica cuplurilor pentru ultimele decade. “Mania este precum o termita care naste alte termite. Daca nu o sa fugi de termite intr-o zi daca te vei rezema de un zid o sa cada pe tine.”

Redford Williams, director al Behavioral Medicine Research Center la Duke University, este mai radical despre acest subiect. “Mania omoara,” spune el. “Iti afecteaza inima si simtamintele; deasemena in studiile intreprinse s-a descoperit faptul ca oamenii des suparati sunt pasibili de atac de cord sau pot muri dintr-o data …”

Ce lipseste din situatia asta este ce cred tatii despre ei? Daca se uita in oglinda se vad ei precum consoartele o fac, adica fara habar, neindemantici, neinteresati, egoisti?

La final nu-mi vine decat o singura expresie in minte. “Be nice to the girl!!!”(care apartine pastorului Mark Gungor)…Daniel, Jacob, George…ceva idei?

Sursa : Pe scara cerului

Educatia face diferenta

2009-02-02T19:51:00.004+02:00

Copiii au nevoie de o educatie corespunzatoare pentru a putea fi de folos in lume. De aceea parintii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca ceea ce merita cea mai mare atentie pe lume este educatia copiilor lor mai presus de orice alte activitati necesare vietii.
Exista mai multe puncte care ar putea sa-I ajute:

· CONSOLIDAREA RESPECTULUI DE SINE AL COPIILOR. Parintii trebuie sa creada in ei si sa le ofere multe reactii pozitive, incredere in ei si in potentialul lor. In relatia lor cu copii trebuie apelat la gesturi mici de relatie personala cum ar fi plimbari impreuna, joaca, etc. Am crezut intotdeauna ca parerea pe care oamenii o au despre ei insisi in sinea lor este adevarata cheie a folosirii talentului si a eliberarii potentialului lor. Iar aceasta parere depinde in mare masura de felul in care sunt vazuti si tratati de ceilalti n special de parintii lor.

· INCURAJAM MARETIA PRINCIPALA. Exista doua feluri de maretii: cea principala, adicaun caracter bazat pe principii si cea secundara recunoscuta de lume. Parintii trebuie sa incerce sa-I indrume spre maretia principala si nu sa compenseze slabiciunile lor de caracter prin inlocuirea sau imprumutarea de putere din surse secundare (popularitate, avere, reputatie, talente).

· INCURAJAREA DE A SE OCUPA DE CE II PASIONEAZA. Este foarte important ca parintii sa-si sustina copiii acolo unde ei cred ca au talent, dar mai ales sa-i incurajeze in directiile unde au un adevarat talent.

· CREAREA UNEI CULTURI PLACUTE A FAMILIEI. “Dorim ca fiii nostri sa gaseascain familie mai multa distractie si satisfactie, decat la scoala la colegi sau sub orice alta influenta exterioara.” Copiii nu trebuie sa gaseasca in familie nimic impotriva careia sa se revolte, nu trebuie sa aiba sentimentul limitarii, ci a foarte multor posibilitati. In camin trebuie cultivat principiul: “Poti face multe lucruri, chiar grozave daca le planifici dinainte si te straduiesti pentru ele.” Periodic este bine sa aiba loc intalniri cu fiecare copil, discutii intre patru ochi pentru o relatie speciala cu fiecare dintre ei. Un alt moment de bucurie poate fi serbarea zilelor de nastere in mod special, zilele pot deveni saptamani de nastere..

· PREGATIREA DINAINTE A EVENIMENTELOR FAMILIALE. “Cred ca multi din parinti esueaza in misiunea de a face campioni din copiii lor, fiindca nu planifica evenimente care sa devina o traditie. O parte din distractie din aceste activitati o reprezinta pregatirea ei, de fapt deseori aflam la fel de multa distractie in anticiparea ca si in realizarea evenimentului.” Momente speciale pot fi atunci cand se largeste familia, prin intalnirea si sarbatorirea evenimentelor impreuna cu rudele, unchii si verisorii familiei.

· STRADUINTA DE A LE DA UN EXEMPLU DE EXCELENTA. Parintii nu trebuie sa-i oblige pe copii sa invete; aceasta trebuie sa faca parte din cultura familiei, ei trebuie sa se simta datori sa faca asta. Este de asemenea foarte important ca regulile sa se stabileasca impreuna cu familia si cu acordul tuturor membrilor.

· TREBUIE INVATATI SA VIZUALIZEZE. “Vizualizarea se bazeaza pe principiul ca toate lucrurile sunt create de doua ori: mai intai mental, apoi fizic.”

· ADOPTAREA PRIETENILOR LOR. Este foarte important ca parintii sa accepte prietenii copiilor lor. O mare bucurie pentru copii este atunci cand parintii le invita prietenii acasa, discuta cu ei si ii integreazaintr-un fel in familie.

· TREBUIE INVATATI SA AIBA CREDINTA, SA AIBA INCREDERE IN CEILALTI, SA II SUSTINA, AJUTE, INALTE, SA FIE O BINECUVANTARE PENTRU EI.· ACORDAREA DE SPRIJIN. RESURSELE SI REACTIILE PARINTILOR. “Ne bazam unii pe altii pentru a obtine reactii oneste fiindca ele sunt esentiale in procesul de crestere” “Formarea campionilor cere un effort constant. E o stradanie fara sfarsit si deseori simtim nevoia de a ne intoarce la principiile fundamentale.”

Sursa : educatiecopii.ro

Copiii invata ceea ce traiesc

2009-02-02T19:35:00.002+02:00

Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne.

Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.

Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.

Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata autocompatimirea.

Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.

Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.

Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie incurajatori.

Daca traiesc in toleranta, copiii invata rabdarea.

Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.

Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.

Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se pretuiasca pe sine.

Daca traiesc incojurati de recunoastere, copiii invatea ca este bines a ai un tel.

Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.

Daca traiesc in onestitate, copiii invata respectul pentru adevar.

Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.

Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectful.

Daca traiesc in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti.

Daca traiec in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.
Sursa : copilul.ro

Greselile parintilor in educatia copiilor

2009-02-02T19:14:00.004+02:00

Exista anumite gesturi si atitudini care sunt gresite si care pun la indoiala iubirea neconditionata a parintilor fata de copil. Acestea sunt:

- Sa-ti exprimi aprobarea doar atunci cand copilul este bun. Facand astfel, înseamna ca-ti iubesti copilul conditionat.
- Sa-ti ameninti copilul în încercarea de a-l corecta.
- Sa exprimi o atitudine critica.
- Sa tipi sau sa strigi la copil.
- Sa-ti exprimi, prin cuvinte sau privire, dezamagirea sau neplacerea.
- Sa te superi si sa nu-i mai vorbesti .
- Sa fii prea ocupat ca sa-i acorzi atentie.

- Sa rostesti numele copilului pe un ton jignitor.

Da, este usor sa gresesti cateodata si orice parinte
este vinovat de a fi facut, ocazional, macar una dintre aceste greseli.
Dar nu te lasa coplesit de vinovatie.
Fii dispus sa spui simplu: „Îmi pare rau”, apoi poti incepe sa indrepti lucrurile.
Urmareste urmatoarele sfaturi:

Continuare in pagina anexa

Cum îi vorbeşti copilului despre sex

2009-01-25T08:33:00.003+02:00

Curiozitatea copiilor în ceea ce priveşte sexualitatea creşte odată cu vârsta. Dacă cel mic a început deja să pună întrebări, iar u te simţi stânjenit, iată cum trebuie să abordezi problema. Oricât de ciudat ţi s-ar părea să vorbeşti despre sex cu copilul tău, o astfel de discuţie e mai mult decât binevenită, pentru că vă poate scuti de neplăceri. Oricum, el are acces la astfel de informaţii oriunde: când iese la joacă, când deschide televizorul sau când navighează pe Internet. Iar ceea ce aude poate să nu fie tocmai corect sau ceea ce ţi-ai dori tu ca el să afle.

De la ce vârstă începi să-l „instruieşti”

Încă de la vârsta de 3-4 ani, copilul vrea să ştie cum a venit pe lume. La cinci ani, acesta pune deja întrebări legate de diferenţele dintre un băiat şi o fată.

Ar fi bine să aveţi mici discuţii care implică sexualitatea încă de la vârste fragede. Astfel, pe măsură ce curiozitatea lui va creşte, vei fi şi tu mai pregătit şi va fi mai puţin stânjenitor pentru amândoi. Pubertatea este o perioadă dificilă, cu multe transformări, deci până la vârsta de 11 ani este bine să ştie ce se întâmplă cu corpul lui şi de ce.

Dacă vei începe să comunici cu copilul tău deschis, amândoi veţi beneficia de o serie de avantaje. Pe de o parte, cunoaşterea propriului corp de la o vârstă fragedă îl va ajuta să îşi dea seama atunci când un adult se comportă sau îl atinge inadecvat. În plus, discuţiile deschise dintre voi îl vor încuraja să vină la tine oricând are o problemă.

Ce paşi trebuie să urmezi

Încearcă să fii cât mai explicit, pentru ca cel mic să înţeleagă! Pune-ţi ideile în ordine înainte de a începe discuţia. Poţi apela la diverse surse (internet, cărţi) pentru a obţine toate informaţiile de care ai nevoie.

Notează ceea ce vrei să spui, exersează şi ai grijă să nu îi spui mai mult decât ai vrea să afle la vârsta pe care o are.

Fii cât mai relaxat şi natural posibil, pentru că astfel îl vei ajuta şi pe el să se simtă confortabil atunci când te abordează şi doreşte să pună întrebări.

Ar fi bine să ai un punct de pornire. De exemplu, dacă amândoi cunoaşteţi o femeie însărcinată, poate fi un context bun de a începe discuţia şi de a-i explica cum se concep copiii.

Alege un moment în care petreceţi în mod normal timpul împreună: în vacanţă, în timp ce-şi face lecţiile sau după ce s-a terminat un program la televizor. Astfel, conversaţia va fi mult mai naturală.

Cere-i şi lui părerea. Dacă nu vei fi doar tu cel care vorbeşte, copilul se va simţi apreciat şi se va implica mai mult în conversaţie.

Pregăteşte-te şi pentru întrebări mai dificile. Copiii sunt curioşi şi, dacă te întreabă ceva pentru care nu eşti pregătit, poţi amâna răspunsul pe mai târziu. Dacă întrebarea este rezonabilă însă, răspunde-i.

Nu vorbi despre sex doar din punct de vedere fizic, ci adu în discuţie şi aspectele emoţionale ale actului. Explică-i că sexul este ceva special, care se întâmplă între doi parteneri care se iubesc şi care sunt pregătiţi pentru asta.

Nu lăsa ca sexul să devină un subiect tabu. Copilul poate, astfel, să ajungă la maturitate şi să creadă că sexul este ceva greşit, când de fapt este o parte a unei relaţii normale şi sănătoase între doi parteneri care se iubesc.

Specialistul nostru : Lena Rusti psiholog psihoterapeut Mentarex Consult tel. 0720.554.854

Ideal este ca cel mic să nu crească într-o lume asexuată şi, dintr-o dată, să aibă revelaţia sexualităţii. Pudoarea şi reţinerile adulţilor fac parte din educaţie şi îi pot imprima copilului reţineri şi inhibiţii care vor influenţa ulterior dezvoltarea sa sexuală.

Pentru un copil care creşte în sânul unei familii, subiectele sexuale trebuie să fie prezentate în mod firesc şi explicate la nivelul vârstei la care se află el. Cu cât suntem mai atenţi la schimbările şi curiozităţile sale, cu atât vom evita probleme şi tensiuni care se pot instala în comunicare.

Este bine să ţinem cont de faptul că, deşi nouă ne-au lipsit anumite informaţii când eram copii, trebuie să ne depăşim pudoarea şi să oferim ceea ce am fi vrut să primim la rândul nostru.

Fii deschis! Asigură-l pe cel mic că poate veni la tine oricând are o problemă, o întrebare sau o nelămurire.

Sursa : Adevarul

Asa striviţi sămânţa de scandal

2009-01-24T08:40:00.002+02:00

În relaţia de cuplu, lipsa comunicării, banilor şi a libidoului sunt cele mai frecvente motive de ceartă. Iar unii bărbaţi puşi pe harţă au o scuză: o genă specifică, susţin mai nou specialiştii.

Conflictele din sânul familiei sunt aproape inevitabile. Acest lucru se întâmplă deoarece femeile şi bărbaţii sunt diferiţi: ei au păreri şi percepţii distincte, iar, ca urmare, aşteptările unuia faţă de celălalt diferă.

Discută cu partenerul tău

Psihologii susţin cu tărie că o bună comunicare între parteneri este cheia succesului unei relaţii solide. Discuţiile deschise vă vor ajuta să evitaţi resentimentele, să rămâneţi mereu pe picior de egalitate în cuplu şi să păstraţi armonia în relaţia voastră. Iată câţiva paşi prin care poţi îmbunătăţi comunicarea:

Pentru ca fiecare dintre voi să înţeleagă punctul de vedere al celuilalt este bine ca discuţiile să fie purtate într-un moment în care amândoi aveţi timp şi sunteţi relaxaţi;

Spune-i partenerului tău care sunt dorinţele şi aşteptările tale, fie că ele ţin de amenajarea casei, de educaţia copiilor sau de planificarea vacanţei;

Cere-i părerea în toate deciziile importante şi alegeţi o soluţie care să fie agreată de amândoi;

Nu fi prea critic cu jumătatea ta şi fă apel la diplomaţie atunci când vrei să-i comunici ceva neplăcut;

Ascultă-ţi partenerul şi pune-te în locul său, pentru că este foarte important să înţelegi cum gândeşte şi ce simte;

Apelează la umor în situaţiile delicate;

Acceptă diferenţele de opinie.

Stabiliţi reguli în ceea ce priveşte banii

Sondajele arată că banii sunt un subiect de discuţie pentru 90 la sută din cupluri şi un motiv de ceartă pentru 45 la sută din ele. Iată cum tu şi partenerul tău puteţi evita certurile despre bani:

Fiţi oneşti unul cu celălat cu privire la situaţia voastră financiară;

Fiţi realişti şi respectaţi bugetul vostru actual, nu vă amăgiţi că deţineţi mai mulţibani decât aveţi;

Stabiliţi împreună priorităţile. În acest sens, listele de cumpărături efectuate înainte de a ajunge la supermarket sunt de un real folos;

Renunţaţi la obsesia achiziţionării bunurilor inutile;

Acceptă nevoile celuilalt.

Nu face din sex un subiect tabu

Serviciu, copii, treburi casnice… În toată agitaţia de zi cu zi, este posibil ca libidoul să scadă. Încearcă împreună cu partenerul să găsiţi cauza şi să depăşiţi problema, căci viaţa sexuală are un rol important în cuplu. Pentru o sexualitate înfloritoare, daţi dovadă de imaginaţie şi de creativitate.

Bărbaţii arţăgoşi sunt „speciali”

La unii bărbaţi, pentru accesele de nervozitate este responsabilă o genă, susţin cercetătorii suedezi de la Institutul Karolinska. „Este pentru prima oară când se vorbeşte despre existenţa unei gene specifice asociate modului în care bărbaţii se comportă cu partenerele lor”, susţine cercetătorul Hasse Walum. La bărbaţii care prezintă două exemplare ale acestei gene, numită alela 334, frecvenţa problemelor în cuplu s-a dovedit a fi dublă.

Specialistul nostru : Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Cearta apare când unul dintre parteneri nu se simte „văzut” de celălalt. Atunci îşi creează o frustrare pe care, dacă nu ştie cum să o exprime constructiv, o manifestă căutând un pretext care să îi ofere dreptul de a face reproşuri.

Şi cu cât unul pune mai multă presiune directă asupra partenerului, cu atât celălalt simte mai mult nevoia de a se apăra şi o face atacându-l pe celălalt.

Cea mai bună metodă de a ieşi din această situaţie este să conştientizăm ceea ce ne deranjează şi să încercăm să rezolvăm acest lucru împreună cu partenerul, acceptând că şi noi trebuie să facem anumite lucruri, nu doar celălalt.

Sursa : Adevarul

Rutina, duşmanul vieţii în cuplu

2009-01-24T08:32:00.003+02:00

Simţi că nu te mai simţi bine alături de partener şi nu mai aveţi subiecte de conversaţie? Dacă răspunsul este da, atunci viaţa de cuplu a intrat în rutină şi trebuie să faci ceva pentru a o revigora.Activităţile în aer liber sau practicarea comună a unui sport condimentează relaţia şi nu vizionarea unui film seara pe canapeaua din sufragerie.

Nu te limita să te gândeşti la ce lucruri plăcute aţi putea face împreună, ci ia atitudine. Încercaţi noi experienţe care să elimine plictiseala şi să vă ofere satisfacţie. Nu este vorba de vizionarea unui film, ci de lucruri menite să vă apropie: mergeţi în excursii în ţară sau în străinătate, urmaţi diferite cursuri sau încercaţi să practicaţi un sport împreună. Pentru a-ţi condimenta relaţia, urmează sfaturile specialiştilor în relaţia de cuplu:

Scrieţi-vă bileţele de dragoste

Seducţia începe cu mult înainte de a ajunge în dormitor. Recuceriţi-vă constant, indiferent de metodele la care apelaţi: fie că este vorba de tradiţionala cină la lumina lumânărilor sau de lipirea unui bileţel de amor pe frigider. Dacă nu îţi mai surprinzi în mod plăcut partenerul, atunci acesta se va simţi neglijat. Nu trebuie să îţi fie teamă că ceea ce faci este ridicol, deoarece fiecăruia dintre noi îi place să se simtă special, indiferent de modul în care alege să arate afecţiunea.

Petreceţi mai mult timp în dormitor

Dormitorul trebuie să rămână locul vostru intim, fără jucăriile copiilor împrăştiate peste tot, fără animalul de companie care să vă deranjeze şi, mai ales, fără lucruri care să vă aducă aminte de serviciu (mape, hârtii, acte). Creaţi o atmosferă relaxantă, seducătoare, înlocuind televizorul cu un CD player. Astfel, nu veţi mai fi tentaţi să vă uitaţi la TV în timp ce vă aflaţi în pat, ci veţi asculta muzica preferată alături de partener.

Comunicaţi în permanenţă

Multe cupluri rămân uimite atunci când se gândesc la ultima conversaţie adevărată pe care au avut-o şi realizează că au trecut săptămâni sau chiar luni de atunci. Chiar dacă ai o zi încărcată, este important să aloci puţin timp numai partenerului de viaţă. Altfel, serviciul, problemele şi treburile zilnice care aşteaptă să fie rezolvate îţi vor ocupa tot timpul liber.

O seară pe săptămână în doi

Stabileşte o seară pe săptămână pe care să o petreceţi în doi. Mergeţi la un restaurant, la o cafenea, într-un club sau luaţi cina acasă. Timpul petrecut împreună este foarte important pentru păstrarea căsniciei.

Nu neglija felul în care arăţi

Chiar dacă vă cunoaşteţi sau sunteţi împreună de mai mult timp, acest lucru nu înseamnă că felul în care arăţi nu mai contează. Mergi la sala de fitness, la cosmetică şi ai grijă la haine. Nu face un obicei din a-ţi întâmpina mereu partenerul în bluza veche. Îmbracă-te pentru partener aşa cum o făceai la primele întâlniri!

Nu-ţi sufoca partenerul!

Dacă la unele cupluri rutina apare ca urmare a lipsei timpului petrecut împreună, în alte cazuri aceasta este chiar consecinţa faptului că partenerii stau prea mult unul cu celălalt şi ajung să se sufoce reciproc. O vacanţă separată, o perioadă de două-trei zile în care să nu vă vedeţi pot face minuni. Astfel, aveţi timp să vi se facă dor unul de celălalt.

Redescoperiţi-vă reciproc!

Cu toţii am auzit clişeul: “Ne-am îndepărtat unul de altul”. De fapt, fiecare dintre parteneri s-a schimbat, iar cel de alături nu a observat acest lucru. La începutul relaţiei petreceaţi foarte mult timp împreună deoarece era perioada în care încercaţi să vă descoperiţi reciproc. După acest moment, partenerii nu îşi mai alocă timp pentru a comunica unul cu altul. Chiar dacă timpul trece, nu trebuie să încetaţi să învăţaţi lucruri noi unul despre celălalt. Partenerul evoluează, iar tu trebuie să ţii pasul cu aceste schimbări.

Petreceţi timp împreună!

Chiar dacă aveţi copii, este important ca, din când în când, să aveţi propriile voastre momente. Timpul petrecut împreună vă poate salva relaţia. Într-un mediu relaxat, puteţi vorbi mai bine şi aveţi timp să fiţi mai tandri.

Sursa : Adevarul

Televizorul dăunează grav sănătăţii copiilor

2009-01-17T13:04:00.003+02:00

Copiii care petrec mai mult de două ore în faţa televizorului îşi pun sănătatea în pericol, susţin cercetătorii de la Universitatea NSW din Sydney. La studiu au participat 2.750 de copii cu vârste cuprinse între 11 şi 15 ani. Oamenii de ştiinţă s-au dus prin şcolile primare şi licee pentru a-i supune pe elevi unor teste. Unul dintre ele a constat în completarea unui chestionar despre activităţile extraşcolare. După care, elevii au fost supuşi unui control medical de rutină, pentru a se putea vedea înălţimea, greutatea şi masa musculară. La ultimul test, copiii au trebuit să facă câteva mişcări de aerobic şi apoi să alerge, după care le-au fost măsurată tensiunea şi au fost întrebaţi dacă erau sau nu obosiţi. Exerciţiile nu erau unele extenuante, menţionează cercetătorii.

După strângerea materialelor, oamenii de ştiinţă au făcut o fişă a fiecărui elev, în care erau precizate programul extraşcolar, înălţimea, greutatea, masa musculară şi puterea lor de a face faţă unui efort fizic. Rezultatele au arătat că elevii care îşi petreceau mai mult de două ore în faţa televizorului, fie pentru a vedea anumite seriale preferate sau pentru a se juca diferite jocuri, aveau o predispoziţie spre obezitate, masa musculară nu era bine dezvoltată, iar înălţimea acestora era cu mult mai mică decât a copiilor care preferau să îşi petreacă timpul liber în compania prietenilor sau jucau diferite jocuri.

Copiii care preferau să îşi petreacă timpul liber în faţa televizorului spun că acest lucru nu se întâmpla atunci când nu îl aveau în cameră. „Rezultatele sunt şocante, iar singura soluţie pe care le-o dăm părinţilor este să scoată televizorul din cameră, deoarece acesta îi ispiteşte pe micuţi”, spune dr. Lousie Hardy, coordonatorul studiului.
Sursa : Gandul

Cum convingeţi un copil să mănânce sănătos

2009-01-14T21:16:00.003+02:00

Alegeţi desene care promovează alimentele sănătoase şi luaţi masa cu cei mici.

Un stil de viaţă sănătos se învaţă din copilărie. Vă puteţi convinge copilul să mănânce corect şi să facă sport prin exemplul personal, dar şi prin antrenarea lui în tot felul de activităţi de grup. Educaţia poate fi completată cu ajutorul televizorului sau al calculatorului, dacă programele alese promovează acelaşi stil de viaţă sănătos.

Scăpaţi definitiv de dulciuri şi de sucuri. Mesele în familie sunt deosebit de importante. În cadrul lor, copilul învaţă cum, cât şi ce să mănânce. „Pe lângă faptul că sunt cea mai frumoasă amintire, acestea îi vor fi un ghid de nutriţie toată viaţa“, spune medicul endocrinolog Constantin Dumitrache, de la Institutul „Parhon“, din Bucureşti.

Întrucât copiii sunt cei mai mari fani ai dulciurilor, o metodă simplă pentru a-i dezvăţa de ele este să nu le aveţi în casă. În frigider şi în cămară nu trebuie să se găsească nici dulciuri, nici sucuri, nici alte alimente nesănătoase. „Dacă nu există tentaţia, nu va exista nici comportamentul nociv“, crede Gheorghe Mencinicopschi, specialist în alimentaţie la Institutul de Cercetări Alimentare din Bucureşti.

Continuare in Evenimentul Zilei

Salveaza un copil...Impusca un televizor !

2009-01-12T21:18:00.004+02:00

"Stai frumos. Fii atent. Nu omorî pe nimeni."

Profesorii din ziua de azi au probleme cu mult mai mari decât copiii care mestecă gumă la ore. De la anorexie si sarcini surpriză, la copiii hiperactivi care nu pot sta locului si copii care umblă cu droguri la scoală (si acasă), scolile noastre prezintă o multime de probleme. Indiferent de discutiile despre metodele profesorale, este greu pentru o fată să învete dacă se supune voit la înfometare. La fel pentru un băiat care nu este atent. Care ar fi solutia? Cu ce trebuie început?

Poate... ar trebui să închidem televizorul.

Tuturor ne place un film bun. Pentru cei cu o activitate preponderent intelectuală, televizorul e un mijloc de relaxare. Apoi, sunt multe emisiuni interesante, dacă stii unde să cauti. Existenta în sine a televizorului nu e o problemă. Problema e că copiii stau în fata lui prea mult si văd prea multe lucruri gresite, fără a avea si discernământul pentru a le judeca.

Deficit de atentie

Acum câtva ani, un spital pentru copii din Seattle, Statele Unite, a publicat un studiu care corela problemele de atentie la copii cu expunerea la televizor încă de la începutul vietii. Concluzia era că copiii cu vârste între 1 si 3 ani prezintă un risc de tulburări de atentie si de altă natură cu atât mai mare cu cât expunerea lor zilnică la televizor creste. Pentru fiecare oră petrecută în fata televizorului între vârsta de 1 si 3 ani, riscuri de tulburări de atentie creste cu 10% până la vârsta de 7 ani.

Dr. Dimitri Christakis, care a condus studiul, a afirmat: "Stim din statisticile nationale că copiii petrec în medie 2-3 ore pe zi în fata televizorului, între vârsta de 1 si 3 ani, si că 30 la sută dintre copii au un televizor în camera lor". Dacă aceste cifre sunt o medie, atunci unii copii nu privesc deloc la televizor, în timp ce altii cred că televizorul e mama lor.

În anii de început, când creierul copilului se dezvoltă rapid, stimularea rapidă oferită de televizor - chiar si la emisiunile educationale - fac creierul copiilor să estimeze că viata se desfăsoară mai repede decât în realitate. Părintii ar trebui să limiteze numărul de ore petrecute de copiii mici în fata televizorului. Asa cum arăta dr. Christakis, oamenii pregătesc cina de mii de ani, fără să aibă nevoie de televizor.

.....

Continuare in pagina anexa

„Copiii se simt vinovaţi atunci când părinţii se ceartă“

2009-01-12T20:30:00.003+02:00

„Când ne certăm în faţa copiilor, ei par de multe ori afectaţi. Ce impact au disputele noastre asupra lor?“
M.S., Baia Mare

Vă răspunde Dr. Paula Irimia :

Chiar şi când se angajează într-o dispută, părinţii ar trebui să ofere imaginea a doi oameni maturi, care se respectă, înainte de toate. Este o mare artă să ştii să dezbaţi o problemă, o neînţelegere sau să critici constructiv pe cineva, fără a-i leza sensibilitatea. De multe ori certurile degenerează în conflict şi reprezintă un atac reciproc la stima de sine.

Certurile în faţa copiilor îi fac atât pe părinţi, cât şi pe copii să se simtă vinovaţi. Este normal să aveti divergenţe şi să le clarificaţi la timp (pentru a nu acumula tensiuni), dar, când sunteţi furioşi, stăpâniţi-vă impulsul de a reacţiona pe moment. Disputele explozive sunt destabilizatoare emoţional pentru copii. Este mult mai înţelept să nu vă manifestaţi în faţa copiilor atunci când sunteţi nervoşi şi să vă calmaţi înainte de a discuta între patru ochi problemele care vă frământă.

Cei mici se pot simţi vinovaţi pentru faptul că vă certaţi, dezvoltă un sentiment de nesiguranţă şi se tem că vă vor pierde dragostea. Este însă liniştitor pentru ei să fie martori la împăcarea dv. Acest fapt îi ajută să înţeleagă că, chiar dacă părinţii au divergenţe, ei se iubesc în continuare şi rămân împreună.

Sursa : Evenimentul Zilei

Persoanele cu dizabilitati au casnicii fericite

2009-01-09T17:05:00.004+02:00

Se pare ca atunci cand unul dintre partenerii unui cuplu ajunge sa aiba o dizabilitate, nu numai ca relatia nu se strica, dar in unele cazuri chiar se imbunatateste.

Cercetatorii sugereaza ca acest fapt se datoreaza timpului petrecut impreuna cu partenerul si a faptului ca cei doi interactioneaza mai mult.

Cand unul dintre soti isi pierde capacitatea de a realiza anumite sarcini diurne, relatia de cuplu nu are de suferit, arata studiul realizat de profesorul britanic Jereny Yorgason, de la Universitatea Brigham, publicat in revista Research on Aging, arata Science Daily.

Si barbatii si femeile participanti la studiu care sufereau de o dizabilitate au declarat ca relatia de cuplu este mai buna dupa ce fizicul le-a fost afectat. Mai mult, barbatii ale caror sotii sufereau de o dizabilitate au declarat ca au o casnicie mai fericita decat in perioada in care acestea erau sanatoase. Femeile ale caror soti erau afectati au declarat ca nu a existat nicio schimbare semnificativa in casnicie.

"Cuplurile par sa fie mai unite in momentul in care partenerii sunt limitati din punct de vedere fizic. Asta sugereaza ca dizabilitatile nu au numai efecte negative, cum ne-am putea astepta", potrivit profesorului Yorgason.

Studiul a fost realizat pe 1.217 persoane casatorite din Marea Britanie si a presupus monitorizarea participantilor timp de 12 ani. Pana la sfarsitul studiului, aproximativ unul din patru participanti (cu varste intre 36 si 75 de ani) a declarat ca el sau partenerul au suferit de o dizabilitate fizica. Persoana afectata nu mai putea sa efectueze diferite activitati precum imbracarea, spalatul, mancatul sau munci casnice.

Cercetatorii nu stiu inca de ce cuplurile se inteleg mai bine dupa ce apare un handicap fizic, insa sugereaza ca dizabilitatea ii obliga pe cei doi sa interactioneze si sa petreaca mai mult timp impreuna, facandu-i sa aprecieze mai mult relatia pe care o au.
Sursa : ziare.com

3 alternative creative la a spune “nu” copiilor

2009-01-09T16:51:00.005+02:00

Copiii au tendinta de a se intepeni in calcaie la auzul cuvantului “nu” tot timpul si ma refer aici in mod particular la prescolari astfel incat vei dori sa gasesti modalitati creative de a evita folosirea negatiei in mod constant. Iata cateva trucuri folosite de parinti pentru a inlocui in educatie cuvantul “nu”.

• In loc sa ii spuneti copilului ce sa nu faca ii spuneti ce sa faca , de exemplu la “ nu sari in pat “ spuneti “sari pe podea “.Nu numai ca aceasta metoda va face sa evitati cuvantul “nu” dar are si mai mult impact al mesajului transmis dandu-i copilului o actiune specifica de urmat

• In loc sa spuneti un “nu” banal cand doriti sa opriti o actiune primejdioasa folositi un cuvant de impact gen “STOP”. Acest cuvant va avea un impact psihologic mai mare deoarece ii transmite copilului exact ce doriti sa faca : sa se opreasca.

• In loc sa ii spuneti copilului ca nu poate sa faca ceva ii puteti spune cand poate face acel lucru ( poti sa mergi la joaca cu rolele dupa ce ti-ai terminat de facut curat in camera )

sursa : traducere din The Mother of All Parenting Books de Ann Douglas

Drumul catre a fi parinte

2009-01-07T19:37:00.004+02:00

Chiar daca suntem deja parinti sau inca nu, copii oricum suntem! Ce ne vine in minte cand ne gandim la relatia parinte-copil? Legatura cu mama, cu tata, cu copilul nostru, exemple din viata noastra, din munca noastra- daca ne ocupam de asa ceva? Poate o imagine dintr-un film, poate cum ne-am dori relatia cu copilul nostru, poate cea mai frumoasa amintire din copilarie...Uneori ne preocupa comportamentul copilului nostru, alteori ne simtim neputinciosi sau vinovati, uneori ne dau lacrimile cand il vedem la serbare, alteori ne enrveaza cumplit cu incapatanarea lui...

Iata cateva intrebari la care incercam impreuna sa raspundem...

Cum simtim fiecare aceasta relatie?
Cum s-a schimbat aceasta relatie de-a lungul vietii noastre?
Cum traim relatia cu parintii nostri? (rolul de copil)
Dar pe cea cu copiii nostri? (rolul de parinte)
Ce putem descoperi in noi insine cand ne gandim la cuvantul "parinte"?

A fost odata...

Sa incepem prin a ne aminti cand ne-am dorit prima data un copil. Mai mult ca sigur eram noi insine copii si nu doar ca ne-am dorit rolul de parinti, ne-am imaginat ca avem copii dar am si "jucat" acest rol.

Este renumita joaca "de-a mama si de-a tata" care ne facea atata placere. Nu stiu cati baietei au jucat rolul tatalui, dar fetitele l-au jucat cu siguranta pe cel de mamici. Industria jucariilor a tinut si ea pasul cu fantasmele si dorintele infantile, astfel incat au aparut carucioare pentru papusi, hainute de schimb, cescute, farfurii, mobila, pieptene, ba chiar scutece, biberoane si mancare! Cum sa nu iti doresti sa fii mamica?

Incercam sa ne amintim ce faceam in rolul de mamica....Probabil in primul rand (si deloc intamplator!) ne tineam in brate si ne hraneam fetita, o dezbracam si imbracam, o pieptanam, uneori incercam si tunsori noi..., o plimbam, ii faceam injectii si alte proceduri medicale, o certam si bateam, o invatam poezii.

Sigur lista ar putea continua...dar mai mult ca sigur ca fiecare dintre voi va veti aminti cam cum va jucati acest rol cand erati mici. Cum ne descurcam in acest rol pe atunci? De unde "stiam" ce sa-i facem fetitei, cum s-o ingrijim? Raspunsul pare simplu. Faceam ce vedeam la mama noastra. Dar oare e doar atat? Uneori faceam chiar invers de cum facea mama, alteori ii faceam mai multe injectii decat ni se facusera noua, o bateam mai des sau ii dadeam sa manance doar ce ne-am fi dorit noi sa mancam!

Altfel spus, o imbinare de dorinte si temeri constiente si inconstiente. Jucam atunci doua roluri, cel de fetita a mamei noastre si cel de mamica a papusii noastre. Cum ne simteam in ele? Cand venea mama si ne privea, se modifica jocul nostru? Puteam fi in acelasi timp fiica si mama? In practica, intalnim parinti care privesc cu atentie jocul copiilor lor, intervenind uneori, simtind mandrie, teama, jena, bucurie...

Un tata mi-a vorbit cu ingrijorare despre gestul fetitei lui de a taia degetele papusii cu care se juca. Reactia lui a fost de a-i spune fetitei ca ii va taia si el degetele ei, apoi a intrebat-o de ce a facut asa iar copilul i-a raspuns ca a taiat unghiile papusii si nu degetele. Am ales un exemplu in care a aparut un conflict intre rolul de mamica si cel de fiica a tatalui.

Tatal a avut o reactie in functie de ceea ce a fost in mintea lui si ceea ce a simtit (groaza, furie, dorinta de razbunare, neintelegere). Daca ar fi inceput cu intrebarea, reactia lui n-ar fi fost aceeasi. Acest eveniment ne spune ca atat copiii cat si adultii au o lume interioara proprie, ca simt, fac si vad lucrurile in modul lor. De aceea incursiunea in lumea copilariei este un drum lung si anevoios, fie ca e vorba despre copilul nostru, fie ca este vorba despre copilul care am fost...

de Anca Pietraru, psiholog in cadrul CPAP (Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie)

Familia elevului

2009-01-06T11:01:00.003+02:00

Una din cele mai mari influente asupra rezultatelor scolare ale elevilor o are familia:

Un elev fara "cei sapte ani de acasa" va crea mereu probleme, chiar si ca viitor adult;

Din cele 24 de ore ale unei zile de munca, elevul este la scoala doar 5-6 ore, de restul timpului fiind responsabila familia elevului;

In general elevii nu primesc in cadrul scolii nici un exemplu sau sfat negativ (limbaj sau comportament necivilizat, indemnuri la fapte rele); toate acestea influenteaza elevul in afara scolii;

Uneori parintii uita ca trebuie sa faca front comun cu profesorii deoarece si unii si alti nu doresc decat dezvoltarea armonioasa a elevului, educarea si imbogatirea cunostintelor acestuia.

Sursa : e-scoala.ro

Homeschooling - educaţia la domiciliu - de Ioana Zamfir

2008-12-17T21:04:00.004+02:00

Înainte de introducerea legilor învăţământului în lume, homeschooling-ul, sau educaţia la domiciliu, sau educaţia acasă, era forma recunoscută de educare a copiilor. Astăzi aceasta reprezintă o alternativă educaţională din ce în ce mai răspândită în toată lumea civilizată.

Homeschooling-ul este educaţia coordonată de către părinte. Acesta controlează şi direcţionează toate aspectele educaţiei copilului, în colaborare cu şcoala. Unde se desfăşoară acest tip de educaţie? La masa din bucătărie, în parc, la grădina zoologică, într-o drumeţie prin pădure, la bibliotecă, sau în orice alt loc în care părintele găseşte de cuviinţă că se pot învăţa lucruri noi sau dezvolta abilităţi noi. Copilul este înscris la o şcoală, susţine acasă evaluări periodice, iar la sfârşit obţine o diplomă de absolvire.

Continuare in pagina anexa

Cum faceţi dreptate între fraţi

2008-12-16T14:31:00.004+02:00

Dacă obişnuiţi să vă favorizaţi unul dintre copii, riscaţi să încurajaţi fără intenţie şi certurile dintre cei mici, care pot deveni de necontrolat.

Atunci când fraţii se lovesc, se ceartă sau se jignesc, dreptatea este în mâinile părinţilor. De multe ori, însă, din lipsa timpului sau a răbdării, mulţi părinţi greşesc şi îl favorizează pe unul dintre copii. În acest fel, certurile escaladează şi devin de necontrolat.

Tensiune maximă la primul copil

Atunci când apare primul copil, părinţii se confruntă cu o situaţie nouă. Micuţul îi solicită foarte mult pe cei mari, atât fizic, dar mai ales emoţional. Părinţii învaţă împreună cum se face o baie unui copil, cum trebuie hrănit, iar în timp intervine rutina. Până la rutină însă se acumulează frustrări şi griji. Oare sunt un părinte bun, de ce plânge copilul, ar trebui să îi fac toate poftele sau să fiu drastic?

„Atunci când apare al doilea sau chiar al treilea copil, lucrurile sunt mult mai simple. Nu mai există o tensiune la fel de mare, totul este mult mai uşor, părinţii deprind anumite abilităţi. Ba mai mult, atunci când diferenţa dintre cei mici este considerabilă, copilul cel mare este învăţat să aibă grijă de mezin, iar părinţii mai scapă de câteva sarcini. Primul născut simte şi absoarbe ca un bureţel toate emoţiile şi grijile, iar din păcate se încarcă cu această tensiune“, afirmă psihoterapeutul Adriana Dragoş.

Chiar dacă rareori părinţii recunosc, aceştia au comportamente diferite faţă de cei mici şi tind să îl favorizeze pe unul dintre copii, în majoritatea cazurilor, pe cel mic. Cel mare are toate şansele să fie favorizat doar dacă este lipicios, drăgăstos sau pârâcios.

Continuare in Evenimentul Zilei

Numărul familiilor monoparentale s-a dublat

2008-12-08T20:53:00.004+02:00

Creşte numărul familiilor monoparentale

Din 2002 până în prezent numărul familiilor monoparentale s-a dublat, după cum arată studiul „Viaţa de familie-2008” realizat de Fundaţia Soros.

Deosebirea dintre aceste familii şi cele în care unul dintre parteneri a rămas în ţară, iar celălalt e la muncă în străinătate nu este mare. În cele mai multe cazuri, copiii au rămas în grija mamelor şi sunt foarte afectaţi de lipsa tatălui:

„Copiii din familiile monoparentale sunt la fel de afectaţi ca cei ai căror părinţi sunt la muncă în străinătate. Statul ar trebui să se implice mai mult în educarea şi formarea acestor copii”, declară Mihaela Ştefănescu, coordonator programe al Fundaţiei Soros.

Părăsiţi azi, delincvenţi mâine

Ca şi în familiile în care unul dintre părinţi este plecat la muncă în străinătate, şi în cazul celor monoparentale, de cele mai multe ori, copilul rămâne în îngrijirea mamei.

Oricât ar fi de grijulie, ea se va confrunta cu probleme în ceea ce priveşte copilul. De cele mai multe ori, aceste probleme pot fi rezolvate doar cu ajutorul unui psiholog sau asistent social. În caz contrar, societatea poate fi afectată pe termen lung:

„Aceşti copii nu se dezvoltă normal. Ar trebui să existe psihologi în şcoli, centre de zi în care să socializeze, să aibă activităţi extraşcolare. Statul ar trebui să fie preocupat, pentru că aceşti copii pot deveni delincvenţii de mâine”, atrage atenţia Mihaela Ştefănescu.

Continuare in Adevarul

Certurile pe bani dezbină familia

2008-12-08T20:44:00.004+02:00

Dacă discuţiile în contradictoriu se ţin lanţ în familie, de vină poate fi şi atitudinea diferită pe care o aveţi faţă de cheltuieli.

Banii constituie unul dintre principalele motive de ceartă în multe dintre familii, iar în luna cadourilor conflictele care pornesc de la acest subiect sunt cu atât mai numeroase. De cele mai multe ori, problemele majore nu sunt cauzate de lipsa banilor, ci de modul în care sunt ei cheltuiţi, sunt de părere psihoterapeuţii.

Atitudinile noastre faţă de bani diferă enorm şi, în mare parte, sunt influenţate de valorile cu care am fost crescuţi, dar şi de „cantitatea“ de bani pe care o avem. Tradiţional, femeia este cea care se ocupă de administrarea fondurilor, însă sunt şi situaţii în care, chiar dacă este vorba despre cupluri căsătorite, cheltuielile se împart tot „fifty-fifty“.

Continuare in Evenimentul zilei

Spune-mi cum comunici ca sa-ti spun ce fel de relatie ai

2008-12-06T08:24:00.004+02:00

Inceputurile sunt intotdeuna roz.. O relatie debuteaza intotdeuna in aceasta culoare, culoarea proclamata a inocentei si a sperantei. Debutul este cald si frumos, asteptarile sunt intotdeauna indeplinite, speratele au in permanenta din ce se hrani. Totul incepe cu un el si o ea care se plac, se indragostesc, se descopera unul pe celalalt, ajung sa se iubesca si ajung sa se iubeasca intens. Si astfel ia nastere un cuplu si o viata impartita in doi. La inceput exista iubire, exista expectante, exista fericire in doi.

Dupa o perioada de timp, exista griji, preocupari comune, sarcini domestice impartasite, intrebari, nelinisti, certuri, framantari... tot impartite in doi. Si desi viata de cuplu nu vi se pare tocmai lipsita de culoare, relatia dintre voi nu mai urmeaza traseul initial, ci o ia pe o alta scurtatura. Mai comoda, dar nu tocmai scurtatura care trebuie... Nu mai comunicati atat de bine, iar acest lucru se reflecta in relatia pe care o aveti si in modul in care decurg lucrurile intre voi. Ai impresia ca tu vorbesti dialectul extraterestrilor, iar el limba trolilor. Si cu toate acestea, o relatie reusita depinde in mare masura de maniera in care se comunica intr-un cuplu. Iata care sunt principalele tipuri de comunicare si relatiile la care dau nastere acestea:

Comunicare exploziva = Relatie intensa

Intr-o relatie intensa, cei doi parteneri comunica “tare si zogomot”, asa cum doar ei stiu sa o faca. Comunicarea este exploziva si ia de foarte multe ori forma discutiilor in contradictoriu, a ciocnirii de caractere, a certurilor urmate de impacari, a impacarilor urmate de noi certuri, a unei vieti intotdeuna aflata pe o margine de prapastie, a antrenarii reciproce in conversatii scaparatoare. Cei doi parteneri isi intretin dragostea prin impacari si certuri, acestea constituind modul lor de a impiedica ca rutina sa-si faca simtita prezenta. O viata banala, mult prea calma, fara cuvinte dure si reprosuri aruncate in fata este echivalentul sfarsitului pentru acest cuplu.

Intr-o relatie de acest gen nu vor exista secrete bine pazite si mistere nedezlegate pentru ca cei doi parteneri au grija sa strige sus si tare ce ii deranjeaza si daca ceva nu mai le convine. In momentele lor mai putin zbuciumate, cei doi parteneri isi impartasesc nemultumirile legate de job, isi expun parerile bune sau rele, isi planifica concediile la mare sau la munte. Si nici macar in aceasta privinta nu cad intotdeauna de acord... Intr-o astfel de relatie stimulanta, ar fi necesare si niste clipe de liniste si pace. Nu ar strica o comunicare putin mai relaxanta pentru ca aceasta joaca de-a soarecele si pisica ar putea sa oboseasca la un moment dat.
Comunicare eficienta = Relatie satisfacatoare

Acest tip de relatie constituie tipul de relatie ideala la care aspiram toate. In aceasta relatie, comunicarea se afla intr-un stadiu maxim. Cei doi parteneri comunica excelent, isi impartasesc unul altuia problemele, supararile si bucuriile intr-un mod diplomat, incercand sa evite pe cat posibil certurile si divergentele. La o prima impresie se pare ca acest cuplu nu stie ce inseamna exploziile de manie, isteriile si trairile intense. Realitatea nu este chiar asa, nici unul dintre cei doi nu ezita sa-si expuna parerea sau sa-si exprime nemultumirile atunci cand acestea isi fac loc. Intr-o relatie de acest gen certurile alterneaza armonios cu impacarile. Increderea unuia in celalalt nu poate fi zdruncinata foarte usor caci are la temelii caramizi solide. Atunci cand simt ca nu mai comunica la fel de eficient ca la inceput, partenerii acestui cuplu trag imediat semnalul de alarma. Incep si discuta intre ei, cautand solutii, rezolvari si starea de bine a cuplului. Nu ezita sa apeleze la sedintele de consiliere familiala atunci cand simt ca nu mai pot face fata singuri problemelor de cuplu.

Comunicare in minus = Relatie nesatisfacatoare

Intr-o relatie nesatisfactoare, comunicarea reprezinta o reala problema de cuplu, mai ales cand comunicarea in minus tinde sa devina comunicare zero. Cei doi parteneri au avut visuri impreuna, si-au construit planuri care la un moment dat au uitat sa se concretizeze. In timp, daca nu se pune mai mult accent pe comunicare, exista riscul ca relatia dintre cei doi sa se imbrace in rutina, in monotonie sau in obiceiuri practicate masinal in doi. Daca nu se iau masuri la timp, este foarte probabil ca viata zilnica in doi sa semene foarte mult cu un episod din familia Bundy: el relaxat in fata televizorului dupa o zi grea de munca, indiferent la ceea ce se intampla in jurul sau, ea -preocupata doar de propria persoana.

Armonia si pacea in acest cuplu sunt doar aparente, pentru ca de fapt cea care domneste este indiferenta. Indiferenta scrisa cu litere mari! Partenerii evita sa comunice unul cu celelalt. Celor doua persoane li se pare ca discutiile in contradictoriu nu isi au rostul, iar certurile si scandalurile li se par desprinse din filmele horror, fara nicio legatura cu realitatea. Obisnuinta este cea care face legea in aceasta relatie, iar sentimentelor le este frica sa iasa la suprafata de teama de a nu fi inabusite. Pentru ca o astfel de relatie sa nu fie sortita esecului, ar fi ideal ca partenerii sa invete sa comunice mai mult. Este necesar sa-si gaseasca curajul de a-si expune opiniile. Trebuie sa renunte la teama de a-si dezvalui sentimentele. Trebuie sa invete sa faca cat mai multe lucruri incitante impreuna!

Comunicare eronata = Relatie rece

Nu spune nimeni ca nu exista comunicare in acest gen de relatie, doar ca de multe ori aceasta este perceputa intr-un mod negativ de ambele parti implicate. O astfel de relatie se bazeaza pe prea multa liniste, “prea multa perfectiune” si totusi pe prea putine clipe petrecute in doi. Aparent, aceasta relatie este una reusita. Cei doi se inteleg bine, conflictele de multe ori intarzie sa apara, viata isi urmeaza cursul ei zilnic. Totusi, din cauza lipsei de comunicare in acesta relatie, fiecare dintre parteneri isi construieste o viata proprie, total diferita de viata cuplului. Cei doi parteneri se retrag individual in propria lume, fiecare isi consuma sentimentele, gandurile si nemultumirile pe cont propriu. Atunci cand insa indraznesc si incearca sa construiasca iarasi puntea de legatura dintre castelul ei si castelul lui, fiecare este perceput de celalalt drept un intrus. Si orice forma de dialog sau incercare de comunicare in acest cuplul inrautateste situatia, in loc sa o amelioreze. Aceasta relatie rece trebuie incalzita cumva. Cei doi parteneri trebuie sa incerce sa vada care sunt cauzele principale ale distantarii dintre ei si sa-si imbunatateasca impreuna capacitatea de comunicare. Iar implicit si relatia...
Un articol de Dana Negoita

Sursa : Garbo

Comunicarea emotionala si tipuri de cupluri

2008-12-06T08:10:00.004+02:00

Intr-un cuplu, nu tacerea este de aur, ci comunicarea. Multe din problemele si conflictele unui cuplu s-ar evapora sau ar putea fi rezolvate pe cale amiabila daca emotiile ar putea fi tinute sub control. Sau daca cel putin ar putea cel putin sa fie impartasite si percepute in functie de intentionalitatea lor... La fel de importanta ca si comunicarea fizica sau cea cea vibrationala, comunicarea emotionala intr-un cuplu inseamna a indentifica si a constientiza emotiile proprii, inseamna a fi capabil sa le folosesti intr-un mod constructiv. Inseamna totodata sa fii capabil sa detectezi si sa raspunzi pozitiv la emotiile si trairile partenerului.

Cate cupluri nu s-au destramat din cauza “ca nu se intelegeau”? Sau ca modul de a simti si de a iubi al unuia nu se intersecta in niciun punct comun cu al celuilalt? Si ca in ciuda iubirii, sentimentele si trairile unuia urmau o traiectorie total diferita de a celuilalt? Succesul vietii in doi depinde de felul in care partenerul vibreaza si raspunde la emotiile celuilalt. Este clar ca nu putem vorbi de o comunicare comuna tuturor cuplurilor. Fiecare cuplu este diferit si comunica intr-un mod diferit. Pentru a va face insa o idee asupra tipului de cuplu pe care il reprezentati, iata o clasificare a principalelor tipuri de cupluri si a modului in care acestea stiu sa comunice. Tu carui tip de cuplu ii apartii?

Cuplul “aproape perfect” - Comunicarea este excelenta atata timp cat nu provoaca dependenta

In cazul acestui tip de cuplu, emotiile si sentimentele nu pun piedici in relatie, ci ajuta la consolidarea ei. In fiecare clipa petrecuta alaturi de partener, sunteti prezenti in totalitate si atenti la nevoile si la dorintele celuilalt. Poti trai alaturi de celalalt pana la adanci batraneti fara sa incerci sa o schimbi in vreun fel sau altul. Vibrati in acelasi ritm, va completati reciproc si fiecare dintre cei doi isi implineste potentialul prin persoana celuilalt. Gesturi de afectivitate si dovezi de tandrete, de iubire sau de intelegere sunt transmise ori de cate ori se simte nevoia acestora. Primesti aprobare si apreciere pentru tot ceea ce faci... Ce poate fi mai minunat decat atat? Atentie insa! In cazul unui astfel de cuplu, un potential semnal de alarma poate fi tras atunci cand din prea multa iubire se poate ajunge la dependenta. Daca nu se acorda o oarecare libertate reciproca, se poate ajunge in timp la o relatie care oboseste.

Cuplul “de cursa lunga” - In conditiile in care comunicarea emotionala rezista in timp, dragostea nu se va pierde pe drum

In cuplul “de cursa lunga”, unul dintre parteneri este foarte afectuos si ii place sa-si manifeste emotiile intr-un mod spontan si direct, iar celalalt prefera fapte concrete in locul gesturilor dulci de iubire. Unul are tendinta de a sufoca, celalalt de a se simti sufocat. Atata timp insa cat invatati sa dansati pe ritmul aceluiasi dans, relatia voastra are sanse mari de supravietuire. Tu si partenerul tau puteti face multe impreuna pentru a va ajuta reciproc sa evoluati moral si spiritual daca va tineti departe de unele manifestari mai putin placute ale incompatibililatii. Daca puteti sa priviti dincolo de cuvintele nepotrivite si de reprosurile rostite, probabil ca o sa realizati ca acestea nu sunt decat semnale de solicitare a iubirii si a acceptarii. Succes!

Cuplul “glacial” - Acolo unde afectivitate nu e, nimic nu e

Cuplul “glacial” se confrunta cu mari probleme de comunicare emotionala. Afectivitatea nu este inteleasa asa cum trebuie sau nu este impartasita atunci cand cand trebuie. Arta iubirii presupune si capacitatea de a stii cand sa rezonezi sau nu cu partenerul, iar acest lucru nu se poate intampla intr-un timp record. Pentru ca cei doi sa mearga pe acelasi drum, este nevoie de mult timp, iubire si rabdare. Cum s-ar putea ajunge altfel la o relatie reusita daca cei doi parteneri ai cuplui nu stiu sa-si manifeste afectiunea si sa simta trairile celuilalt nici chiar in clipele de maxima intensitate afectiva? In timp, cuplul “glacial” poate invata din propriile greseli, asigurandu-se insa ca acestea nu se vor mai repeta si in viitor. Invata sa-ti lasi partenerul sa faca ce vrea, sa-i acorzi libertate, sa-l lasi sa faca pe victima, sa-l lasi in starea de vinovatie sau autocompatimire in care se complace, dar si sa-l incurajezi, sa-l sustii, sa-i oferi afectiune atunci cand se simte pregatit sa le primeasca.

Cuplul “inocentilor” -Dragostea nu este niciodata ceea ce pare a fi, dar comunicarea poate schimba radical situatia

Visurile voastre de iubire nu sunt compatibile cu ceea ce ceea ce aveti in prezent, ceea ce duce la existenta unui anumit sentiment de dezamagire si de deziluzie. La suprafata, fiecare dintre voi arata si simte diferit. Va iubiti, dar in sinea voastra va intrebati cum ar fi aratat viata alaturi de altcineva. Priviti-va insa mai atent! Poate ca din punct de vedere emotional nu reusiti intotdeauna sa fiti pe aceeasi lungime de unda, insa in ochi aveti aceeasi stralucire si acelasi zambet luminos. Si poate nici nu va dati seama, dar uneori intuiti nevoile si dorintele celuilalt mai bine decat pe cele proprii. Acordati-va sansele pe care le meritati si renuntati la gandurile care nu fac decat sa raneasca si sa separe. Gasiti impreuna un mod mai simplu si mai tandru de a fi aproape unul de celalalt!

Sursa : Garbo

Comunicarea in cuplu

2008-12-06T07:52:00.004+02:00

În orice parte ne întoarcem privirea sau auzul putem observa cu uşurinţă faptul că din ce în ce mai multe căsnicii se destramă, rata divorţurilor ajungând la cote deosebit de alarmante. Toate acestea pot avea numeroase cauze precum: ritmul de viaţă prea alert, prea agitat care determină să nu avem deloc timp pentru viaţa de cuplu, pentru partenerul nostru, dar şi carenţe mari în procesul de comunicare dintre parteneri. Fericirea unui cuplu poate fi măsurată, în mare parte, de eficienţa comunicării dintre cei doi. Modul în care comunică un cuplu reprezintă unul dintre cei mai puternici factori care determină succesul sau eşecul relaţiei lor.

„Eşecul în comunicare", ca problema numărul unu în viaţa unui cuplu, nu este nici o surpriză. Dar şi problemele cuprinse între numerele doi şi cinci au, de asemenea, legătură cu nereuşita în comunicare. Acolo unde dorinţa de a împărtăşi cu celălalt obiectivele şi interesele scade, comunicarea este şi ea defectuoasă. Exista cazuri în care se confirmă zicala că polurile opuse se atrag, un cuplu putând fi format din parteneri care să fie radical diferiţi. Însă în aceste cazurile, sorţii de izbândă a relaţiei sunt destul de mici, ei fiind determinaţi tocmai de caracterele deferite ale lor. Regula în aceste cazuri este aceea că noi preferăm să ne petrecem timpul alături de aceia cărora le plac aceleaşi activităţi ca şi nouă. Suntem atraşi către cei care au aceleaşi interese, care folosesc acelaşi limbaj şi de care ne simţim legaţi prin aceleaşi activităţi.

Doar cu vreo douăzeci de ani în urmă, comunicarea aproape că nici nu era menţionată în cărţile referitoare ia căsnicie. Înainte de 1970, exista doar foarte puţină înţelegere cu privire la procesul comunicării şi la modul în care acesta afectează relaţia de căsătorie. Căsătoriile de odinioară erau menţinute de lupta pentru existenţă. Cuplurile erau preocupate de asigurarea unui adăpost, a hranei şi a celor strict necesare pentru întreaga familie. Puţin timp sau preocupare erau acordate construirii unei relaţii.

Căsnicia de astăzi este în totalitate relaţională. Acum, gândim mai mult în termenii nevoilor emoţionale, decât în cei ai satisfacerii nevoilor fizice. Putem singuri să ne procurăm cele necesare traiului zilnic, dar să ne şi satisfacem singuri nevoile personale moderne. Singura nevoie pe care nu o putem satisface singuri este nevoia inimii care cere protecţia, iubirea şi siguranţa oferită de partenerul iubit. Vrem să fim preţuiţi pentru ceea ce suntem, nu pentru că aducem acasă mulţi bani sau pentru că îndeplinim anumite îndatoriri casnice. Abundenţa şi preocupările din timpul liber au eliberat marea majoritate a familiilor de astăzi de grija zilei de mâine.

Astfel, comunicarea se află astăzi în fruntea listei fiecăruia, deoarece ea stă la baza relaţiilor intime. Se poate observa uşor, fără să fie nevoie de o diplomă de specialist, că relaţiile de cuplu se tratează din ce în ce mai mult în cabinetul psihologului specializat în relaţiile de cuplu şi de familie. Comunicarea este cea care generează preocupare, dăruire, părtăşie şi afirmare. Dacă nu înţelegem şi dacă nu folosim aşa cum trebuie principiile de ascultare şi de vorbire, nu ne putem cunoaşte sau înţelege reciproc, cu adevărat. Rămânem închişi unul faţă de celălalt.

Sursa : Famous Why

Iubire cu aspiraţii diferite

2008-11-25T06:35:00.004+02:00

Odată cu trecerea anilor, este normal ca într-un cuplu să se schimbe gusturile şi priorităţile, dar important este ca partenerii să se maturizeze împreună.

Timpul reprezintă un test pentru orice cuplu, deoarece, pe măsură ce înaintă m în vârstă, vederile, atitudinile şi aspiraţiile noastre se schimbă. De cele mai multe ori însă avem acelaşi scop, doar drumuri diferite pentru a ajunge să-l împlinim.

De la prima întâlnire

A avea lucruri în comun este la prima vedere un argument important pentru a fi atraşi de o anumită persoană. Unii antropologi sunt chiar de părere că, la un nivel inconştient, ne alegem partenerii astfel încât să ne semene chiar şi fizic, afirmă psihoterapeutul Paula Hall într-un articol realizat pentru BBC.

Când vorbim despre ambiţiile noastre, împărtăşim lucruri intime, referitoare la valorile noastre personale şi la priorităţile vieţii. Un partener care spune „Dacă aş avea mulţi bani, aş cumpăra o casă frumoasă pentru noi“ îţi transmite cu siguranţă altceva decât altul care afirmă fără să clipească „Mi-aş cumpăra o maşină sport“.

Diferenţe care ne unesc şi mai mult

Pe măsură ce anii trec, devenim mai înţelepţi şi mai încrezători în forţele proprii. Ni se schimbă gusturile, dar şi priorităţile. Tocmai această capacitate de schimbare ne oferă posibilitatea de a fi fericiţi cu aceeaşi persoană chiar şi 70 de ani. Important este ca partenerii să se schimbe şi să se maturizeze împreună.

Schimbările aspiraţiilor pot produce temeri, mai ales când constatăm la un moment dat că împărtăşim din ce în ce mai puţine ambiţii şi pasiuni cu partenerul de viaţă. Ne sperie gândul că, fie şi după mulţi ani, nu îl cunoaştem atât de bine pe cât credeam. De cele mai multe ori, aceste perioade sunt scurte, important fiind să revenim pe acelaşi drum, către aspiraţiile comune.

Important este să avem scopuri comune

„Putem să ne vedem partenerul de viaţă dorind funcţii din ce în ce mai înalte şi bani cât mai mulţi, în timp ce noi credem că trebuie să punem accentul pe familie“, afirmă psihoterapeutul Cristiana Leviţchi.

Uneori diferenţele par mai mari decât sunt de fapt. „Deşi a fost întotdeauna ambiţios şi asta iubeam la nebunie la el, acum credem că exagerează. Trebuie să încercăm să înţelegem de ce simte că trebuie să procedeze aşa. Poate că simte nevoia de a compensa o carenţă din copilărie, atunci când avea lipsuri materiale, şi vrea ca fiilor lui să nu le lipsească nimic. Mai mult, dacă a fost continuu comparat cu alţii şi a acumulat diplome şi studii, acum are posibilitatea de a acumula la capitolul statut şi avere, dovedind în continuare că e cel mai bun. Asta spune despre amândoi că ne iubim mult copiii şi vrem să le oferim ce este mai bun“, mai spune Cristiana Leviţchi.

Sursa : Evenimentul zilei

Numarul casatoriilor a scazut, dar a crescut natalitatea

2008-11-24T13:00:00.005+02:00

Institutul National de Statistica a anuntat ca numarul casatoriilor a scazut ingrijorator, in vreme ce rata natalitatii a crescut cu aproape doua procente. Statistica prezentata de INA compara date inregistrate in lunile august si septembrie 2008. Astfel, la oficiile de stare civila s-au inregistrat in luna a IX-a a acestui an 18.331 de casatorii, cu 10.820 mai putine decat in luna precedenta, revenind putin peste zece casatorii la o mie de locuitori. In schimb, rata natalitatii a crescut de la zece nascuti-vii la o mie de locuitori in luna august, la 11,5 in luna septembrie cand s-au inregistrat 20.227 nascuti-vii, deci cu 1.315 mai mult decat in luna precedenta. Sporul natural pozitiv are drept cauza un excedent al nou-nascutilor fata de cel al decedatilor, acesta fiind unul dintre indicatorii de baza in efectuarea statisticii.Totodata, pe fondul diminuarii numarului de casatorii, o mare parte dintre nou-nascuti sunt copiii din flori. O statistica pozitiva se inregistreaza in privinta divorturilor. Astfel, prin hotarari judecatoresti definitive s-au pronuntat 2.225 divorturi, in scadere cu 838 cazuri. Mai exact, rata divortului a fost in luna septembrie de 1,26 divorturi la o mie de locuitori, fata de 1,68 in luna precedenta. Aproximativ aceleasi procente arata ca situatia este aproape similara la o statistica comparativa cu aceeasi perioada a anului trecut. In consecinta, fata de luna septembrie 2007, numarul nascutilor-vii a fost mai mare cu 1.286 copii, determinand o crestere a ratei natalitatii de la 10,7 la 11,5 nou-nascuti la 1.000 de locuitori. La capitolul “casatorii”, doar zece perechi din 1.000 de locuitori s-au casatorit in luna septembrie, comparativ cu aproape 13 familii inregistrate in aceeasi luna din 2007. Potrivit statisticii, s-a inregistrat o scadere cu 3,8 mii a numarului de casatorii.

Sursa : Gardianul